Palau de la Musica din Valencia găzduiește mâine, 12 aprilie 2024, Gala "International Classical Music Awards", în cadrul căreia violonistului Renaud Capuçon i se va înmâna premiul "Artistul anului". Vastitatea și diversitatea repertoriului și a discografiei, colaborarea cu mari dirijori, cu muzicieni și orchestre de renume, prezența pe cele mai importante scene ale lumii sunt doar câteva dintre punctele forte ale activității sale muzicale. Renaud Capuçon este, de asemenea, mentor, dirijor, director artistic al mai multor festivaluri, un artist implicat activ în cauze sociale.

În ianuarie, International Classical Music Awards a anunțat laureații anului 2024 și ați fost numit "Artistul anului". Ce înseamnă acest premiu pentru dumneavostră?

Este o mare onoare pentru mine, bineînțeles, ca și muzician, ca și violonist. Știu despre această asociație și despre acest premiu de mult timp și am fost extraordinar de surprins, deoarece nu știam că voi fi nominalizat. Așa că am fost extrem de fericit când am primit premiul! Este o onoare, dar în același timp și o responsabilitate pentru un muzician al vremurilor noastre, când muzica clasică trebuie să fie susținută, protejată. Cred că este un moment bun.

În cadrul Galei "International Classical Music Awards" ce va avea loc la Valencia în data de 12 aprilie, veți interpreta "Thème varié" de Charlotte Sohy, o surpriză binevenită în programul muzical al serii. Ce v-a determinat să alegeți această lucrare?

Am propus din prima această piesă pe care am descoperit-o cu doi ani în urmă - o lucrare minunată. Este precum un "Poème de Chausson" în miniatură. O piesă de 8 minute, căci se cerea o lucrare scurtă. Am descoperit-o pe Charlotte Sohy, care a fost o compozitoare franceză, recent, acum doi sau trei ani, și recunosc că m-am îndrăgostit de muzica ei. Mi s-a părut, în primul rând, foarte bine scrisă. Cred că ne aflăm într-un foarte bun moment pentru a cânta, pentru a scoate la lumină pagini semnate de compozitori mai puțin cunoscuți. Ca și artist francez, sunt tare bucuros să o prezint. Sunt convins că va fi pentru prima dată când această lucrare va fi interpretată în Spania, cu orchestră. Eu însumi am mai cântat-o, dar niciodată până acum cu orchestra. Așa că de-abia aștept!

Muzica franceză este o prezență constantă în repertoriul și discografia dumneavoastră. Albumul de debut, "Le boeuf sur le toit", este o explorare a unor pagini de virtuozitate violonistică scrise de compozitori francezi. Ce credeți că individualizează tradiția franceză?

Eleganța, cred, în primul rând. Apoi, desigur, culorile... Dar cred că este vorba mai ales despre eleganță și o anumită "art de vivre" (o artă de a trăi), prezentă și în alte arte franceze, în modă, în pictură, în bucătăria din Franța. Cred că rafinamentul și eleganța se regăsesc cu adevărat în muzica din această țara. Și, ca muzician francez, cred că este important să arăt și să susțin această artă.

Cum a arătat ultimul an pentru dumneavoastră, din punct de vedere artistic? Care au fost punctele cheie?

Știți, sunt un muzician extrem de ocupat. Cânt la vioară, dirijez orchestra mea din Lausanne... așa că au avut loc multe lucruri deosebite anul trecut. Printre acestea se numără faptul că am învățat Concertul pentru vioară de Schoenberg, pe care l-am interpretat de câteva ori alături de François-Xavier Roth. A fost o muncă destul de grea, întrucât este o lucrare incredibil de dificilă. Acum studiez și interpretez pentru prima dată în viața mea Concertul pentru vioară nr. 2 de Serghei Prokofiev, alături de Tugan Sokhiev. Încă ceva ce am așteptat să fac de mult timp. De asemenea, am cântat pentru prima oară "Offertorium" de Sofia Gubaidulina, la Paris, iar în două săptămâni prezint în premieră Concertul scris de Thierry Escaich, pe care mi l-a dedicat. Facem un turneu cu Münchner Philharmoniker și Daniel Harding prin Munchen, Hamburg, Viena, Paris. Acestea ar fi punctele cheie. Dar, de asemenea, tocmai am realizat o înregistrare cu opusuri semnate de Gabriel Fauré, alături de Orchestra de Cameră din Lausanne, înregistrare ce va fi publicată în iunie. Cuprinde câteva lucrări binecunoscute, precum "Pelléas et Mélisande", "Masques et bergamasques", "Élégie", dar și Concertul pentru vioară al aceluiași compozitor, o lucrare încă prea puțin cunoscută. Sunt atât de mândru și fericit că publicul larg va putea în sfârșit să descopere acest opus al lui Fauré.

Vă urcați pe scenă în postura de violonist de peste 120 de ori în fiecare an, dirijați, sunteți implicați activ în mentorat, sunteți director artistic al mai multor festivaluri. Cum reușiți să vă mențineți o astfel de energie creativă?

Cred că "motorul" este dragostea pentru muzică, pentru că tot ce ați menționat este legat de muzică, este despre a face muzică. Dacă nu cânt, dirijez. Dacă nu dirijez, stau la un birou și programez evenimente, ceea ce fac adesea când călătoresc - în avion, în mașină, în tren. Mereu întâlnesc muzicieni și stabilesc legături cu ei. Sunt o persoană extrem de activă, care nu doarme prea mult. Am multe ore dedicate studiului sau gânditului la muzică. Ceea ce vreau să spun este că muzica este viața mea... muzica și familia sunt prioritățile. Mă fac tare fericit! Într-adevăr, dacă cineva observă programul meu, poate avea impresia că fac prea multe. Dar eu nicicând nu m-am simțit mai relaxat, chiar dacă fac de 10 ori mai multe lucruri ca acum 20 de ani. Studiez într-un mod mult mai eficient, îmi folosesc timpul cu mare grijă și sunt atent, mă preocup să fiu în cea mai bună formă când mă urc pe scenă.

Interpretările dumneavoastră au fost apreciate în feluri numeroase și variate, de-a lungul anilor. Care credeți că sunt cele trei calități principale ale dumneavoastră, ca muzician?

Ei bine, cred că cea mai importantă calitate a unui muzician ar trebui să fie să rămână modest. Așa că nu este locul meu să îmi comentez calitățile. Poate, dacă chiar trebuie să numesc una, aceasta ar fi pasiunea pentru muzică, pentru că este ceea ce iau cu mine peste tot și ceea ce mă ajută să fac orice. Iar restul... depinde de preferințe. Unii îmi apreciază sunetul, alții ar prefera sunetul unui alt violonist. Este cu totul subiectiv. Dacă este să mă opresc la o calitate, aceasta ar fi dragostea pentru muzică, pasiunea de a împărtăși muzica. Acesta este de fapt scopul vieții mele.

Amploarea repertoriului pe care l-ați abordat este cu adevărat impresionantă - de la opusuri baroce, la capodopere din clasicism și romantism, de la opusuri moderne la muzică de film și premiere ale unor lucrări contemporane.

Cred că muzica este foarte vastă. Iar dacă ești la fel de pasionat de muzică precum sunt eu, atunci vrei să descoperi constant lucruri noi. Aceste patru noi lucrări pe care le învăț, despre care v-am povestit - premiera lucrării lui Escaich, Concertul de vioară de Schoenberg, Concertul nr. 2 de Prokofiev, "Offertorium" al Sofiei Gubaidulina - reprezintă un exemplu excelent de varietate în repertoriul meu. Toate acestea în doar patru luni, din Decembrie până acum. Este, desigur, multă muncă. Dar am nevoie de muzica germană, de exemplu. Simt o nevoie constantă de a mă reîntoarce la Schubert, la Brahms, la sonate, la trio-uri. Săptămâna viitoare interpretez Trio-ul și Cvintetul "Păstrăvul" de Schubert, săptămâna trecută am cântat Sonata de Strauss... Am nevoie de muzica germană pentru că am nevoie să simt împărtășirea muzicii în cea mai directă formă. Este bine să se mențină un echilibru. De asemenea, îmi place să cânt cu orchestra. Am învățat mult din interpretarea unor lucrări scrise de compozitori contemporani, pe care-i pot întâlni, cu care pot vorbi, pe care îi pot întreba tot ce am visat că i-aș întreba pe Brahms, Schubert, Schumann sau Beethoven. Este minunat că învățatul alături de compozitorii contemporani mi-a dat mult mai multă libertate decât aș fi avut înainte. Pentru că le putem pune întrebări lui Dusapin sau lui Escaich sau oricăruia, și realizăm că nu sunt atât de dogmatici precum ne imaginăm că ar fi. Desigur, trebuie să respectăm textul, indicațiile unei partituri, ca și interpreți. Dar adesea compozitorii îți dau mult mai multă libertate decât te-ai aștepta. Asta m-a ajutat să cânt și Mozart, Beethoven și Brahms cu mai multă libertate decât mi-aș fi imaginat posibilă înainte. De aceea îmi place să interpretez lucrări diverse, pentru că experiențele se hrănesc reciproc și astfel este posibil un progresc constant. Acesta ar fi scopul unui muzician. Am 48 de ani, dacă v-aș zice că am făcut tot, că sunt satisfăcut cu mine însumi și sunt grozav, atunci ar fi mai bine să pun vioara înapoi în cutie și să mă apuc de altă meserie, pentru că ar însemna că nu mai am nimic de spus. Eu sunt exact opusul. Îmi doresc mereu să învăț, să progresez și să descopăr noi lucruri. Cred că aș avea nevoie de patru sau cinci vieți, sau chiar mai mult, pentru a-mi îndeplini scopul.

În perspectiva dumneavoastră, activitatea de solist și muzica de cameră vă sunt complementare?

Da, mereu am avut nevoia să cânt atât muzică de cameră, cât și concerte. Este un echilibru pe care l-am păstrat constant în viața mea muzicală. Iar acum, de asemenea, dirijez destul de mult, cel puțin 50 de concerte pe an. Învăț mult prin dirijat. Voi veni anul viitor în București și voi cânta și voi dirija orchestra de acolo - mă bucur, de-abia aștept! Este o nouă modalitate de a aborda muzica, chiar dacă sunt același muzician și chiar dacă aduc cu mine tot ce am acumulat în toți acești ani, toate învățăturile mele muzicale. E, totodată, vorba despre a împărtăși. Dacă predau, învăț de la studenți. Dacă dirijez o orchestră sau mă aflu în postură solistică, învăț de la muzicienii orchestrei. Când cânt muzică de cameră, învăț de la partenerii mei. E un mod de a învăța constant.

Preocuparea pentru tânăra generație de muzicieni este o constantă a activității dumneavoastră. Cum v-ați descrie abordarea în ceea ce privește mentoratul și predatul?

Pentru mine, este la fel de firesc precum este să-i vorbesc fiului meu sau să-l învăț ceva. Îl ajutam să învețe să meargă și să vorbească, ceva complet natural cânt este vorba despre copilul tău. Și simt că îmi vine la fel de firesc să fiu alături de tineri muzicieni, să le răspund la întrebări. Am un grup mic de muzicieni extrem de talentați pe care-i susțin, cu care înregistrez și pe care îi

Ați menționat în interviuri anterioare că poezia vă face mare plăcere. Cum se leagă această pasiune de actul interpretativ?

Cred că poezia mi-a fost dintotdeauna dragă. Am descoperit-o când aveam 14 sau 15 ani. Cred că a face muzică este poezie și poezia este muzică. Consider că sunt cu totul conectate. Poezia este muzica cuvintelor. Dacă citesc sau aud poezie, aud muzică. Cred că se leagă de felul în care percep muzica. Nici nu mă gândesc la asta, ci pur și simplu simt că există o conexiune profundă.

Aveți o activitate muzicală extraordinar de amplă și sunteți totodată dedicat unor cauze sociale, ați fost numit "Artist pentru pace" de către UNESCO în 2020. S-ar putea spune că sunteți un ambasador al muzicii clasice. Care considerați că vă este misiunea?

Misiunea este largă și cumva simt mereu că nu e niciodată îndeajuns, întotdeauna ar fi mai mult de făcut. În fiecare an inițiez o serie de acțiuni ca să susțin cauze - cânt cu Orchestra din Lausanne pentru cei din spitale, pentru persoane cu dizabilități, pentru oameni în vârstă... mai multe. Cred că este foarte important. De asemenea, cred că este important să ai ceva de spus pe plan internațional, în fața liderilor politici, să poți înfrunta subfinanțarea culturii sau nepăsarea față de aceasta. Cred că este esențial să ai o voce puternică, să te poți face auzit. Așa cum știți, Daniel Barenboim este un artist care mereu se folosește de poziția sa pentru a apăra arta muzicală și industria muzicală. Și consider că este nevoie de artiști din noua generație care să facă același lucru, să își asume susținerea publică a muzicii, să arate cât de mult poate ajuta muzica în diplomație, pentru pace. Nu sunt simple cuvinte, nu e o fantezie... Chiar cred în forța muzicii de a crea conexiuni între oameni.

Ați început studiul muzicii la vârsta de 4 ani. Între timp, ați cântat alături de unii dintre cei mai mari dirijori, v-ați urcat pe cele mai importante scene ale lumii, ați colaborat cu muzicieni și orchestre de renume. Ce înseamnă pentru dumneavoastră "a face muzică"?

A face muzică este o plăcere constantă. Pentru mine, este despre pasiunea de a împărtăși actul muzical și de a-l oferi publicului. Este despre a transmite un mesaj. Până la urmă, dacă ești creștin, așa cum sunt eu, sau dacă ești religios sau ai credință, atunci muzica este o conexiune cu Dumnezeu. Dacă nu, este o conexiune cu natura. Dar, cu siguranță, muzica este ceva mult mai mare, mult mai puternic decât ceea ce suntem noi, ceva ce ne depășește. Ne oferă posibilitatea unei conexiuni. Dragostea mea pentru a face muzică este atât de intensă pentru că știu că așa pot oferi multe lucruri, nu doar muzica propriu-zisă, ci și ceva de dincolo.