La Institutul Cultural Român din Londra are loc un recital susținut de violonistul Remus Azoiței și pianistul Eduard Stan. Evenimentul face parte din seria dedicată lui George Enescu, având totodată un program divers. Atât despre program, cât și despre relația cu violonistul aflăm mai multe de la Eduard Stan în interviul de mai jos.

Înțeleg că ați aniversat 20 de ani de la începutul colaborării dintre dumneavoastră și violonistul Remus Azoiței. Cum vă amintiți acel început?

A fost un început foarte nostim, în sensul că noi ne-am cunoscut de fapt pe stradă, în Hanovra, unde eu eram încă student. Nu știam de el, personal, știam doar de la o colegă pianistă că ea mai colaborează din când în când cu un violonist român. Asta era tot ce știam. Și iată că, într-o bună zi, i-am întâlnit pe stradă și am aflat că aveau să aibă un concert în ziua următoare. M-am dus, i-am ascultat și, apropo, am ascultat și prima lucrare majoră de Enescu, Sonata a II-a pentru vioară și pian pentru prima oară și, bineînțeles, Remus Azoiței m-a entuziasmat. Le-am propus să încercăm ceva anul viitor, o serie de concerte împreună, chiar așa dintr-un start rece. Și iată că acesta a fost începutul unui drum lung care a adus fructe foarte frumoase și acum am întrat în al 21-lea an de colaborare.

În data de 6 februarie, veți susține un recital la Institutul Cultural Român din Londra în seria concertelor Enescu. Pe afiș, găsim lucrări semnate de Johannes Brahms, Ludwig van Beethoven și George Enescu. Ce însemnătate au aceste lucrări în cadrul unui eveniment dedicat compozitorului român?

Practic, combinația programului este cea de a avea două lucrări vieneze, printre care lucrarea de Brahms, pe care Enescu l-a cunoscut personal și a și cântat la Viena în orchestra conservatorului sub bagheta lui Brahms. Iar cuplajul este cu o lucrare de mare rafinament și de bătrânețe a lui Enescu, ultimul opus major pentru vioară și pian, Suita Impresiile din copilărie.

Iar Sonata de Beethoven?

Se completează bine fiind și anul Beethoven acum și este o sonată pe care o cântăm cu mare drag, una din sonatele cele mari, do minorul, care pentru Beethoven este o tonalitate foarte specială, tonalitatea tragică.

Înțeleg că veți avea și alte recitaluri pe care le veți susține alături de Remus Azoiței!

Da, vom avea la sfârșitul lunii februarie și începutul lui martie trei recitaluri, chiar cu programe mai diferite; o integrală Brahms - toate trei sonatele, după care, două zile mai încolo - un pic asemănător cu ce facem acum la Londra, după care, după încă două săptămâni voi susține eu, la rândul meu, trei recitaluri solo cu un program pe tematica apelor - muzică de pian inspirată de elementul apei. O idee veche, am înregistrat-o și pe cd acum aproape 20 de ani și s-a nimerit să reiau programul un pic schimbat, însă tot un recital foarte spectaculos.