Orchestra Simfonică a Filarmonicii "George Enescu" va susține două concerte joi și vineri, 4 şi respectiv, 5 aprilie sub conducerea lui Leo Hussain, dirijor principal invitat. Cu această ocazie, o veți putea urmări pe pianista Raluca Ştirbăţ în postură solistică. Despre revenirea sa pe scena Ateneului Român ne oferă mai multe detalii muziciana într-un dialog purtat cu Ioana Țintea.

Doamnă Raluca Știrbăț, în concertele de la Ateneul Român veți interpreta poate cea mai cunoscută lucrare concertistică dedicată pianului, Concertul în la minor de Edvard Grieg. Există o semnificație aparte în alegerea acestui opus?

Aveți mare dreptate! Eu obișnuiesc să spun că există, cred, trei concerte pentru care pianiștii sau copiii se apropie de instrumentul pian: Concertul de Ceaikovski, Imperialul de Beethoven și Concertul în la minor de Grieg. Sunt concerte extrem de iubite și de cunoscute.

Nu există în cazul meu, acum, o semnificație aparte. Pur și simplu iubesc acest concert. Intenționam de ceva vreme să-l interpretez în public, au tot apărut alte priorități, dar iată că acum a sosit și momentul lui.

Ce poate descoperi publicul atunci când ascultă acest "hit" al literaturii pianistice, așa cum este considerat acest concert?

E o problemă foarte interesantă pe care o puneți. Cred că am putea vorbi câteva ore, eu cel puțin, pe tema asta... aceste concerte hit sau șlagăr tocmai pentru că sunt atât de frumoase și atât de atinse de o inspirație genială sunt foarte cunoscute și foarte iubite. Așa cum toată lumea se pricepe la politică și fotbal, cred că, la fel, orice meloman "se pricepe" la Concertele de Grieg, de Ceaikovski și Imperialul de Beethoven.

Ei, tocmai aici apare marea dificultate, dar și foarte frumoasă, zic eu, cea mai provocantă și interesantă a interpretului, de a redescoperi partitura. Vă spun foarte sincer că în momentul în care am început să studiez acest concert, efectiv cu partitura în față, cu mesajul compozitorului în față, am avut niște mai mici sau mai mari șocuri în privința contrastului pe care mesajul din partitură îl emana și ceea ce urechile noastre sunt, de obicei, obișnuite să audă.

Asta este ceea ce voi încerca eu să fac, să pornesc de la mesajul partiturii, de la ceea ce cred și îmi imaginez pe baza a ceea ce știu, a informației pe care am acumulat-o de-o viață, ceea ce cred eu că este mesajul compozitorului și, sigur, acel ceva în plus, personal, cu care fiecare dintre noi vine și cu care speră să ajungă la sufletul celor din sală.

Ce amintiri vă leagă de acest opus?

Vor fi primele amintiri, deoarece concertele de joi și vineri alături de Orchestra Filarmonicii "George Enescu" din București vor fi premiera pentru mine cu acest concert, după care, în 19 aprilie, îl voi interpreta și la Iași, alături de Filarmonica "Moldova".

Amintiri mă leagă... după cum am spus, e un concert pe care-l ascult din fragedă pruncie în sălile de concert și nu numai, pe celebrele interpretări. Mă gândesc aici, în primul rând, la Dinu Lipatti, dar și alții, la Shura Cherkassky, am descoperit Emil Gilels, de exemplu; am descoperit foarte multe redări absolut geniale ale acestui concert, care poate nu sunt atât de cunoscute cum ar merita.

Cu dirijorul Leo Hussain ați mai avut ocazia să colaborați?

Nu. Și asta va fi o premieră. Sper să ne înțelegem foarte bine, sunt convinsă. Cred că ceea ce fac eu este foarte, foarte logic. Orchestra și dirijorul visează, ca să spun așa, concertul... deci cred că nu vor fi nici un fel de probleme. Abia aștept concertele!

Ce înseamnă pentru dumneavoastră scena Filarmonicii "George Enescu"?

E un templu! E un templu sacru pentru mine și nu doar pentru mine, ci pentru orice muzician în primul rând român, dar nu numai. Este o atmosferă cu totul și cu totul specială. Este întotdeauna o bucurie și o onoare să cânt aici. Această scenă are puterea de a scoate tot ce e mai bun dintr-un muzician, desigur presupunând că acesta a fost harnic, și-a făcut treaba și e foarte bine pregătit. Ei, această scenă îți dă niște aripi în plus pe care poate că nici nu le bănuiești. Publicul este întotdeauna extraordinar de călduros. Din câte am înțeles, va fi arhiplin. Ne bucură foarte mult! Știu că au venit oameni și din țară ca să ne asculte.

Și, da, am foarte multe amintiri importante. Mă gândesc la Concertul de Ceaikovski alături de Cristian Mandeal acum câțiva ani. La fel, Concertul de Paul Constantinescu pe care l-am cântat aici. Concertul de Moskowski... da, sunt amintiri frumoase și importante pentru mine.