Cum s-au desfășurat repetițiile până acum?

Foarte bine, am muncit mult alături de o orchestră care vrea să cânte lucrări noi și să le cânte bine - după cum se poate observa cu lucrarea semnată de Alexander von Zemlinski. E un ansamblu cu foarte multă energie.

Nu este prima dată când veniți în România. Cum ați descrie relația pe care o aveți cu orchestra?

Sunt la a treia colaborare cu Orchestra Națională Radio - avem un program diferit de această dată. Am trecut prin repertorii diverse alături de ei, de la zona romantismului timpuriu cu Beethoven, până la Ceaikovski sau Mendelssohn, iar acum suntem la începutul secolului XX - fapt ce dovedește abilitățile acestei orchestre. Întotdeauna sunt nerăbdător să revin deoarece am o mulțime de prieteni în acest ansamblu.

Vorbiți-ne despre programul pe care îl veți prezenta vineri, 6 septembrie.

Acest program a fost inspirat de multe aspecte - am ales prima lucrare de Debussy datorită experienței mele ca dansator. Muzica sa este influențată de dans, desigur, însă are și o bază poetică, fapt ce leagă programul serii, de la lucrările semnate de Claude Debussy până la "Mica Sirenă" de Alexander von Zemlinsky. Desigur, "Preludiul la după-amiaza unui faun" a schimbat istoria muzicii, inovând atât structura cât și armonia. Urmează apoi "Nocturnele", probabil una din cele mai prețuite compoziții ale sale - în cadrul acestei lucrări este influențat de pictură și poezie, de arta timpului său. Este o greșeală, însă, să-i catalogăm lucrările drept o muzică visătoare sau emoțională - el însuși se considera un compozitor simbolist, astfel că lucrările pe care le vom prezenta, cel puțin, au fost scrise după cutumele simboliste, nu impresioniste. Avem, deci, o serie de detalii pe care trebuie să le subliniem, nu e vorba doar despre o muzică vaporoasă și imponderabilă. Lucrarea lui Alexander von Zemlinsky ne aduce un compozitor influențat de Richard Strauss, Gustav Mahler sau Richard Wagner. Cred că se pot observa și asemănări cu cele două lucrări de Claude Debussy, însă am o abordare diferită pentru fiecare dintre cele trei lucrări. Debussy, pe de o parte, nu necesită eforturi foarte mari, iar Zemlinsky este ca un diamant murdar ce trebuie șlefuit continuu - pentru a lăsa muzica să strălucească.