Interviuri Înapoi

AUDIO. Interviu cu dirijorul Cristian Măcelaru

Publicat: marți, 25 August 2020 , ora 11.24

Final al turneului Romanian Chamber Orchestra, care a însemnat concerte cu public în aer liber, fără public dar live pentru ascultătorii Radio România Muzical, cursuri de măiestrie și o sesiune de înregistrări în studiourile Radio România.

Suntem în ultima zi a acestui turneu a cărui amploare cred că o putem numi improbabilă din perspectiva unor vremuri normale, pentru că e foarte greu să-ți închipui că, în mod obișnuit,  îl poți prinde pe Cristian Măcelaru mai mult de șapte zile în România. Dar acesta este, fără îndoială, un proiect foarte drag, Romanian Chamber Orchestra, probabil cel mai important proiect din țara noastră - a presupus concerte cu public, fără public, cursuri de măiestrie și această sesiune de înregistrări de la Sala Radio. Care sunt impresiile dumneavoastră? Cu ce concluzii plecați de la București?

Prima concluzie cu care plec e că publicul din România își dorește astfel de proiecte. Mă bucură faptul că am reușit și live, și înregistrări, și prin undele radio să oferim darul nostru de muzică multor oameni din România. Știu că sunt foarte mulți artiști în România care își doresc să se unească cu noi pe scenă și, în momentul în care ușile se vor deschide ca să fie mai mulți și să se revină la o viață artistică mai amplă, de-abia aștept să pot să colaborez și cu alți artiști din România care așteaptă și-și doresc acest lucru. E, ca întotdeauna, un lucru foarte important pentru mine să mă reîntorc în România și să pot să contribui la viața culturală, la viața artistică pentru că sunt român, m-am născut în România și simt nu numai o responsabilitate de sânge, ci și o dragoste pe care vreau să o onorez.


Haideți să reamintim ce are special acest ansamblu foarte tânăr, cu muzicieni aflați în afirmare dar adedvărați profesioniști. Ce e special la Romanian Chamber Orchestra?

Faptul că toți cei care sunt în acest ansamblu sunt muzicieni care s-au format în locuri diferite. Sigur, există un numitor comun prin faptul că în majoritate și-au început studiile muzicale în România, dar s-au format în alte țări din Europa și acum revin împreună. Eu întotdeauna am spus că identitatea unui ansamblu e mai frumoasă atunci când cu toții contribuim cu identitatea personală în loc să încercăm să o anulăm și să o reînnoim. Și-atunci, identitatea ansamblului în sine devine mai pestriță sau mai frumoasă și acesta este un lucru unic, de fapt, care e foarte greu de găsit oriunde, pentru că de obicei orchestra se formează, își formează un sunet, o identitate personală și sunt foarte puține influențe din afară. Dar la noi, identitatea noastrră de fapt se bazează pe faptul că sunetele vin din afară înăuntru.


Cum ați comenta programul pe care l-ați și înregistrat și sperăm să vedem cât mai repede apărut un compact-disc sun egida Editurii Casa Radio? Lucrări de Schubert, Mahler, Dvorak... iată, deci, zona tradițională consacrată, dar și doi compozitori români, tineri - Dan Variu, pe care l-ați abordat anul trecut, și Alin Chelărescu.

Sigur, cu Dan Variu și cu Alin Chelărescu... am ales aceste două lucrări dintr-un proiect pe care noi îl sprijinim foarte mult, proiectul de a încuraja tinerii compozitori să ne trimită lucrări pe care ei le scriu pentru noi. Și a fost un lucru pe care noi de la bun început am vrut să-l facem, ca să încurajăm o generație tânără de compozitori să scrie. Schubert e un compozitor foarte tânăr și el, iar această lucrare, Fata și moartea, e una dintre piesele care mi-au rămas mie dintotdeauna în inimă, din momentul în care am cântat lucrarea ca și copil. Și mesajul pe care am vrut să-l transmitem cu toții prin această lucrare e o conversație între ceea ce înseamnă viață și ceea ce înseamnă moarte. Și eu am crezut că reprezintă foarte, foarte clar și direct timpul în care trăim acum. Iar Serenada de Dvorak e o piesă care a fost îndrăgită de public, de muzicieni de la bun început, o piesă care e plină de optimism; era foarte fericit din punct de vedere personal și acest lucru se simte în piesă. Am vrut ca și contrast la drama pe care Schubert o oferă, am vrut să oferim și această relaxare pe care Dvorak o aduce în serenada lui.


Interviu de Ștefan Costache