Spre bucuria noastră, mezzo-soprana Ruxandra Donose a fost invitată din nou să evolueze pe scena Operei din oraşul său natal, Bucureşti. De data aceasta cântăreaţa, faimoasă la nivel international şi stabilită de zeci de ani la Viena, a dat viaţă rolului Carmen din opera lui Bizet. Iar partener i-a fost, în Don Jose, tenorul de renume internaţional Ramon Vargas, pe care am mai avut, de asemenea, ocazia să-l ascultăm la Bucureşti. Două nume mari, aşadar, pe afişul spectacolelor din 1 şi 3 martie 2024, unul dintre motivele pentru care sala Operei a fost înţesată de muzicieni şi melomani. Un altul a fost sărbătorirea centenarului naşterii remarcabilei mezzo-soprane Elena Cenei, chiar în 1 martie.

Am fost întâmpinaţi, de aceea, în foyer, de o mică expoziţie cu fotografii ale artistei, iar de pe scenă am fost salutaţi de soţul muzicienei stinse în anul 2000, doctorul şi muzicologul Stephan Poen:

Elena Cernei - prima mezzosoprană româncă afirmată în cele mai mari teatre ale lumii, culminând cu Teatro alla Scala din Milano și Metropolitan din New York. Elena Cernei este o învingătoare de vremuri și peste drumurile vieții și chiar această seară în memoria ei, pentru care sunt recunoscător direcției operei române și artiștilor care iau parte, (este o dovadă a acestui lucru).

Înaintea spectacolului cu opera lui Bizet, am ascultat cu toţii somptuoasa voce a Elenei Cernei, într-o imprimare cu aria Mon Coeur s'ouvre a ta voix din Samson şi Dalila de Saint-Saens.

Apoi fabuloasa voce din trecut a Elenei Cernei a făcut loc noilor generaţii, în fosă a apărut dirijorul Tiberiu Soare, iar cortina s-a ridicat. Producţia este una veche, în regia Marinei Emandi Tiron şi scenografia lui Cătălin Ionescu Arbore. Este o montare clasică, ce nu provoacă, oferind un cadru convenţional derulării celebrei poveşti.

Ruxandra Donose a fost o prezenţă foarte proaspătă, atât în plan vocal, cât şi scenic, împrumutând personajului interpretat câteva dintre numeroasele sale calităţi: inteligenţă, echilibru, atenţie la detalii şi decenţă. Da, Carmen a avut o atitudine mai degrabă sobră în această versiune a artistei române, venite pe lume în anul 1964.

De-a lungul carierei sale, mezzo-soprana Ruxandra Donose a evoluat în foarte multe producţii de Carmen - unele mai cuminţi, altele foarte incitante, debutând în acest rol la începutul anilor 90 la Opera din Constanţa. Este o partitură pe care o cunoaşte, deci, foarte bine.

În rolul lui Don Jose, tenorul Ramon Vargas a impresionat, la rândul lui, prin puterea de proiecţie şi prin foarte buna formă vocală în care s-a prezentat. Mi-ar fi plăcut totuşi ca aria La fleur que tu m'avais jetee să fie cântată ceva mai multă subtilitate. Cântăreţul Mexican împlineşte în septembrie 2024 64 de ani şi a mai putut fi ascultat la Bucureşti şi într-un spectacol cu Lucia di Lammermoor de Donizetti, el fiind apreciat cel mai mult în repertoriul bel cantist.

Tot invitat a fost şi interpretul lui Escamillo, baritonul Mihai Damian, o voce plăcută. Foarte bună a fost soprana Marta Sandu Ofrim în Micaela, partitură cântată şi jucată foarte îngrijit şi adecvat, cu multă sensibilitate, în ciuda faptului că muziciana nu este dotată nativ cu o voce puternică. Din distribuţie au mai făcut parte artişti "ai casei" - soprana Cristina Eremia în Fraquita, mezzo-soprana Negrea în Mercedes, tenorii Liviu Indricău în Le Dancaire, Valentin Racoveanu în Le remendado şi baritonul Daniel Filipescu în Morales. În Zuniga la Bucureşti poate fi ascultat în ultima vreme basul Filip Panait, însă de data aceasta s-a apelat la un invitat, Alin Anca, pe care l-am admirat şi cu alte ocazii pe scena de aici - de exemplu în spectacole cu Rigoletto.

S-a aplaudat mult, nu doar la final, ci şi după diverse momente importante ale producţiei, semn că opera lui Bizet rămâne una dintre preferatele publicului, care s-a bucurat, de asemenea, de reîntâlnirea cu artişti de mare valoare.