Născută in 25 aprilie 1920 la Spineni, in judeţul Olt, Ioana Nicola a studiat la actuala Universitate Naţională de Muzică din Capitală, perioadă in care a fost remarcată şi de George Enescu pentru frumuseţea şi nobleţea glasului său. Ioana Nicola a devenit solistă a Operei Naţionale Bucureşti in 1947, imediat după absolvirea Conservatorului, debutand ca "Margareta" in "Faust" de Charles Gounod. In anii '50, '60 a mai putut fi ascultată in "Fidelio", "Tosca", "Evgheni Oneghin", "Rusalka", "Dama de pică", "Trubadurul". Ioana Nicola a fost căsătorită cu tenorul Mihail Ştirbei. Cella Delavrancea intr-o cronică despre "Tosca" lui Puccini din 1966, cu Ioana Nicola in rolul titular, citată in Istoria Operei bucureştene semnată de Anca Florea : "... după o tăcere de doi ani a apărut iar pe scena Operei cea mai dramatică cantăreaţă a noastră. A fost o Tosca măreaţă, autentică, transpunandu-se in dramă printr-o sinceritate care risipea convenienţia şi aducea pe scenă o trăire zguduitoare. Gestul, mişcarea, expresia figurii, adăugau glasului său un dinamism pe care l-a purtat pană la exaltarea finală, intr-o ascensiune care a smuls tunete de aplauze. Vocea sa in registrul de medium a sunat catifelat, vibrant şi a fost o parghie pentru avantul săgetat al acutelor sonore. Are un fel personal de a fi suavă in nuanţele de mezza-voce, care păstrează o demnitate ganditoare de cea mai convingătoare expresie. Iar in clipele de gelozie din actul I, apărea dintr-odată in voce un cutremur teluric, fulgerător ca moartea. Jocul ei cu evantaiul rivalei a fost al unei mari artiste." Dumnezeu s-o odihnească !