Cuvântul muzicii
Înapoi la: Emisiuni
Răzvan Rădos, dirijorul Corului de Copii Radio
Răzvan Rădos, care este titlul cărții pe care ne-o veți prezenta astăzi?
„Codul culturii” de Daniel Coyle.
Ce putem descoperi în această carte?
Că leadership-ul înseamnă mai multe lucruri decât ne-am aștepta la o primă privire, cel puțin pentru mine asta a însemnat cartea, și că are câteva baze solide, cum ar fi siguranța, vulnerabilitatea și scopul clar. Eu sunt pasionat de leadership și leadership-ul este în strânsă legătură cu vocația de dirijor. Până să citesc cartea aceasta, Codul culturii, aveam impresia că liderul e ca un fel de locomotivă, care fie trage pe toată lumea după el, fie împinge cu putere și nimeni nu se poate împotrivi. Eram mai degrabă adeptul unui stil de leadership autoritar, pe care l-am și văzut la profesorii mei, la dirijorii de cor din România în mare parte.
După ce am citit cartea Codul culturii de Daniel Coyle, am început să-mi pun niște întrebări, pentru că autorul sugerează cumva că liderul nu e neapărat un fel de căpitan, cât mai degrabă un fel de ferment creativ, un fel de mic spiriduș care se plimbă printre oameni și zice, dar dacă am face așa, dar dacă am face în felul următor? și am început să aplic din ce în ce mai mult aceste tehnice ale lui în cadrul grupurilor pe care le conduc și să știți că rezultatele au fost diferite, în sensul că s-a mărit foarte mult creativitatea fiecărui membru al grupului.
Am trecut cumva de la ideea de executare, la ideea de creație pentru fiecare membru al grupului, ceea ce cred eu că este un mare câștig.
De ce trebuie să citim și cu ce ne ajută pe noi lectura în viața de zi cu zi?
Știți, câteodată mi se pare că mintea mea e ca o cameră. Uneori camera aceea devine prea mică și atunci cititul mă ajută să deschid o fereastră, să sap o fereastră prin perete și se mărește încă puțin această cameră, adică mintea mea. Îmi doresc asta, îmi place asta, îmi place faptul că la un moment dat simt că nu mai încap în mintea mea și că vreau mai mult. Mie mi-e teamă de ideea de a nu mări niciodată această cameră, pentru că o minte care stă, așa cum se spune, băltește și atunci ne dorim mereu să fie o circulație de idei, pentru că aceste idei ajung să se vadă și să se simtă în viața de zi cu zi în felul în care interacționăm cu ceilalți și în rezultatele pe care le obținem, atât în intimitate, în familie, cât și în profesie și în societate.