Andrei Gologan, care este titlul cărții pe care ne-o veți prezenta astăzi?

M-am gândit mult la titlul cărții pe care o voi aduce astăzi în emisiune și am ales "Jurnalul" lui Mihail Sebastian, scris între anii 1935-1944. Este o lectură extraordinară din mai multe puncte de vedere. Este o lectură foarte amplă, scrisă foarte minuțios de către un artist extraordinar de sensibil.

Pot spune că, într-o oarecare măsură, m-am identificat cu lupta lui. Este un artist care dorește să fie remarcat, care ține la valorile lui, respectă valorile înalt artistice, însă duce o luptă să-și publice cărțile, să fie remarcat de către colegii lui... Ambientul în care el trăiește în acei ani bucureșteni este extraordinar. Colegii lui - de elită. Camil Petrescu, Mircea Eliade, Eugen Ionescu fac parte din cercul de prieteni și de colegi cu care Mihail Sebastian comunică, schimbă păreri. Deci, sunt ani extraordinari în cultura și istoria României. Și, da, Mihail Sebastian - pagini extraordinare în care dorește să evadeze din acest cotidian al luptei de recunoaștere. Merge la Balcic, merge în munți... Deci, există această dihotomie între dorința de a fi cunoscut, de a fi un artist care-și practică arta, dar și de a evada din acest spațiu. E și multă muzică în aceste pagini. Ascultă radio. Notează minuțios cum interpreții îi cântă opusurile preferate de Bach, de Mozart, de la Praga, de la Berlin. Acestea sunt paginile frumoase.

Avem și pagini extraordinar de dramatice însă. Vorbim despre anii dinaintea celui de-al doilea război mondial. Mihail Sebastian a fost cetățean evreu persecutat, jignit, umilit chiar. Sunt pagini de un extraordinar absurd, în care cetățenii evrei ai Bucureștiului trebuia ca în termen de 24 de ore să aducă un număr de 500 de perne, plăpumi, cojoace, pălării... Apoi, devine din ce în ce mai absurd și mai tragic. I se expropriază imobilele, nu mai poate să-și practice munca, se raționalizează mâncarea... devine un scenariu incredibil pentru un om atât de talentat precum Mihail Sebastian. Într-adevăr, extraordinar, și, mai ales în contextul politic din zilele noastre, un semnal de alarmă.

Pentru dumneavoastră, ce impact a avut lectura acestei cărți?

După cum am spus, mă identific în această luptă într-o lume care pare atât de superficială, lupta aceasta de a purta făclia artei și de a purta dorința aceasta de a transmite mai departe ceea ce noi considerăm a fi valoros. Trăim într-o lume haotică, cu rețele de socializare, cu tot felul de informații banale, triviale, neimportante pentru existența noastră. Și, când citesc paginile lui Mihail Sebastian, realizez că deși trecem prin momente mai dificile (bineînțeles, în cazul lui, tragice), trebuie să purtăm această mândrie de a da mai departe ceea ce noi considerăm că este important pentru omenire.

De ce trebuie să citim și cu ce ne ajută pe noi lectura în viața de zi cu zi?

Trăim într-o lume haotică, rețelele de socializare practic ne îndeamnă să părăsim sfera noastră personală, să împărtășim publicului larg toate evenimentele din viața noastră. Și cred că lectura este unul dintre acele momente în care putem să revenim la viața noastră personală, la noi înșine. De multe ori, ne gândim la gândurile altora și este interesant atunci când citim pagini care, într-adevăr, ne inspiră, poate că, în cel mai bun caz, ajungem la acel răspuns absolut la întrebarea "Ce căutăm noi în această lume?" Și întrând în contact cu minți geniale precum cea a lui Mihai Sebastian, poate ne ajută să ajungem puțin mai aproape de găsirea unui răspuns la această întrebare.