Mi-aș fi dorit ca această rubrică să mă găsească în momentul în care să fiu cititorul care spune: "Toate ca toate, dar asta-i cartea pe care trebuie s-o citiți!" Nu numai că nu sunt în acel moment, dar cred că am făcut și un mic compromis față de mine alegând două titluri și jumătate.

Am să încerc să mă explic începând cu două citate:

"Popularitatea scriitorului se naște din tensiunea dintre întâlnirea propriei singurătăți cu singurătatea cititorului. dacă nu, este doar o formă de manipulare." - Ana Blandiana, Fals tratat de manipulare

"Singurătatea nu vine din faptul că nu ai oameni în jurul tău, ci din imposibilitatea de a comunica lucrurile ce par a fi importante pentru tine ori din faptul că insiști asupra unor păreri pe care ceilalți le consideră inadmisibile." - Carl Gustav Jung

Amintiri, vise, reflecții de Carl Gustav Jung este carte care pe mine, în jurul vârstei de 15 ani, m-a făcut, spre surprinderea mea, să las telefonul din mână în gară, în tren, în aeroport, în avion și în multe alte locuri și să mă uit cu bunătate, cu interes și cu foarte mare curiozitate la oamenii din jur. Este o carte autobiografică, o carte a experienței, pe care o port cu mine de foarte multe ori pentru că m-a făcut să cred toleranța nu este un scop, ci este un rezultat... unul dintre rezultatele unui proces mult mai îndelungat, mult mai bine ramificat și mult mai fascinant, un proces al înțelegerii.

Și asta-mi deschide ușa foarte ușor către Falsul tratat de manipulare al Anei Blandiana, care, din punctul meu de vedere, tratează aceeași problematică, dar din cu totul și cu totul alte perspective - impactul pe care-l avem în viața oamenilor din jur. M-a făcut să cred și să simt mai mult decât orice altceva că fiecare dintre noi are o poveste. Și, mai mult decât atât, în viață suntem personajul principal în propria noastră poveste și-n alte câteva, dar, de cele mai multe ori, suntem personaje secundare. Și pentru acest rol trebuie să ne asumăm responsabilitatea. E acolo un capitol tare drag mie, prea lung pentru un citat, dar, de fapt, foarte scurt. Îi spune Zidul. Căutați-l!

Și am să închei în speranța că printre cititori și ascultători se află și câțiva elevi de liceu, cărora am să le spun că n-am fost un cititor înflăcărat de la început, ci mi-am făcut datoria, până când mi-au ajuns în mână două romane - Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război și Ion. Combinația dintre acestea două a fost cea care a reprezentat scânteia care a aprins ulterior flacăra. Combinația dintre acestea două a ridicat, pentru mine, pentru prima dată, problema dualității, din două perspective total diferite - subiectivă și obiectivă - care niciodată nu vor fi așa frumos și clar determinate în viață. Asta mi-a stârnit curiozitatea și cred că avem datoria, ca muzicieni, să fim mereu curioși.

Credit foto: Mark Taratushkin