A doua zi după un concert, sperăm, memorabil, cel al Romanian Chamber Orchestra la Sala Radio, prima dată la București în 3 noiembrie, explorăm o zonă, de timp liber. În fine, avem și noi nevoie de un timp liber, și muzicienii au nevoie de un timp liber. Ce înseamnă timpul liber pentru tine?

Mi-am amintit acum de un răspuns pe care-l dădusem eu cânt eram mai mic, sigur, așa, cu un umor involuntar... cineva mă căuta și i-am spus "Nu pot, sunt ocupat, sunt în timpul meu liber!" Și, cumva, copiii au câteodată aceste sincerități frapante pentru adulți. Pentru un copil, timpul liber este o ocupație foarte serioasă cât de serioasă este pentru noi ocupația de la birou sau, mă rog, de la meseria pe care o practicăm. Timpul liber, în cazul meseriei acesteia de artist, de violonist, e un concept destul de fluid...

Multă lume își imaginează că dacă ai un program de muncă flexibil, cumva ai dispune de mai mult timp liber. Or, de multe ori este mai degrabă contrariul. Ajungi să muncești tot timpul, și sâmbăta, și duminica, și de sărbătorile legale ș.a.m.d. Sigur, odată cu trecerea anilor, înveți însă să fii mai bine organizat, să prioritizezi anumite lucruri și, într-adevăr, ajungi să înțelegi și importanța timpului liber pentru buna funcționare ulterioară a mașinăriei.

Acum lupți cu dinții pentru timpul tău liber?

Evident. Orice artist trebuie să-și protejeze anumite perioade din an. În România este destul de greu de înțeles, chiar să refuzi anumite angajamente pe motiv că ești în perioada ta anuală de vacanță, de odihnă, de refacere a energiilor. Este o perioadă extrem de importantă și aș spune chiar necesară. Face parte din bunul mers al lucrurilor. Mie în timpul liber îmi place să fiu liniștit, îmi place să fiu într-o zonă liniștită.

Ce înseamnă o zonă liniștită? Ce-ți place mai mult? La mare, la munte? 

Nu contează atât de mult forma de relief, cât atmosfera de acolo, pacea care se poate așterne. Îmi place foarte mult și zgomotul valurilor mării că, tocmai, este așa un sunet hipnotic care te predispune la meditație. Îmi place și liniștea de la munte, unde, tot așa, auzi foșnetul pădurii... sau un râu de munte care îți curăță mintea, sufletul, trupul, toate lucrurile astea. Avem nevoie de aceste momente de liniște, cred eu, pentru a ne putea întoarce privirea către noi înșine, a ne reconecta cu lucrurile care contează, cu valorile în care credem cu adevărat și în acele lucruri care ne vor da ulterior energie să mergem mai departe încă un an, încă doi, încă cinci și încă zece.

Dar vacanța e scurtă. Tu cât îți iei vacanță pe an? Două săptămâni?

Cât se poate. Sigur, odată ce apare un copil în viața fiecăruia, atunci lucrurile se schimbă, devin cumva mai flexibile sau altfel, dar copiii vin să dea o altă dimensiune și timpului liber.

Cum faci să reziști zilnic? Trebuie să găsești timp liber și în mersul acesta continuu, că nu trăim doar în vacanță. Restul, de 50 de săptămâni pe an, suntem la muncă, nu?

Important e să fii focusat pe ceea ce faci în momentul respectiv. De multe ori trăim fie în trecut, fie în viitor, adică evităm traiul ăsta în momentul prezent. E la modă chestia asta cu mindfulness ș.a.m.d., dar cred că într-adevăr e ceva foarte, foarte practic. Nu trăim nici în trecut, să regretăm sau să ne umplem de energii negative pentru ceva neplăcut care s-a întâmplat acolo, nu trăim nici în viitor, în așteptarea unei ipotetice vacanțe sau mai știu eu ce altceva ne rezervă viitorul, ci trăim pur și simplu aici și acum. Și lucrul ăsta este, în aparență, simplu și banal, dar, de multe ori, greu de pus în practică. Plus că această omniprezentă tehnologie ne oferă această șansă să evadăm din acest aici și acum către alte locuri, către alte sfere și atunci trăim cumva cu senzația că am păcălit pe cineva, dar de fapt ne-am păcălit doar pe noi înșine.

În timpul liber mai ascultăm și muzică. Multă lume face lucrul acesta. Dacă mergi cu mașina și vrei să-ți pui așa, ceva, care să te relaxeze, ce asculți?

Câteodată ascult muzică în mașină, e adevărat, dar nu foarte des, pentru că pe măsură ce au trecut anii, mi-am dat seama că pentru a mă bucura cu adevărat de muzică - orice fel de muzică ar fi ea, nu vorbesc aici doar de muzica clasică - am nevoie să-i acord întreaga mea atenție. Și chiar dacă, teoretic, în mașină nu este nimic altceva care să ne distragă, totuși suntem la comenzile unui vehicul. Și de aceea, când chiar vreau să mă bucur de o piesă muzicală, mă instalez confortabil într-un fotoliu sau pe canapea, mă asigur că este liniște și pot să ascult.

Ce asculți?

Ascult și muzică clasică, dar nu numai. În general, îmi place mai mult muzica de pian sau de harpă, sau de clavecin, muzică barocă, opere baroce, îmi place să ascult jazz (de prin anii '40, '50, '60, acea epocă de aur). Îmi place să mai ascult, nu știu, muzică românească și mai nouă și mai veche. Dar, în principiu, orice-mi pică în mâini... muzică de prin țările prin care am fost... mi se par foarte interesante sonoritățile altor instrumente - instrumentele astea tradiționale chinezești, coreene, japoneze. Am auzit la un moment dat o piesă de virtuozitate pentru vioară - cred că Introducere și Rondo capriccioso era - cântată perfect, cântată nemaipomenit de bine pe un instrument, să-i spunem, primitiv în raport cu vioara datorită construcției sale... o cutie de rezonanță foarte mică și doar două corzi... și, totuși, putea să cânte la fel de repede și spiccato, și sunete, și tot ce vrei. Așa că, dintr-o dată, asta a pus în altă perspectivă ceea ce ne chinuim noi să facem ca violoniști.