Pat Metheny Group - American Garage (1979)

După jumătatea anilor '70, pe atunci foarte tânărul Pat Metheny aducea realmente o viziune proaspătă în abordarea jazz-ului de factură fusion. La fel ca alţi colegi de breaslă, Metheny era şi el influenţat de muzica rock, numai că optase pentru un mai melodios şi mai relaxat, fără numere de virtuozitate exagerată.

În 1977, chitaristul alcătuia un combo Pat Metheny Group, avându-i alături de Lyle Mays - pian, Mark Egan - bass şi Danny Gottlieb - baterie. Respectiva formulă debuta în 1978, cu un album autointitulat. Un an mai târziu, Pat Metheny Group revenea cu LP-ul American Garage, definitivându-şi direcţia estetică.

John Scofield - Meant to Be (1991)

John Scofield face parte din aceiaşi generaţie de chitarişti cu Paul Metheny şi este considerat de mulţi principalul său concurent în lumea jazz-ului. Scofield a debutat şi el la jumătatea anilor 70, colaborând cu artişti precum Charles Mingus, Chet Baker sau Gerry Mulligan. În aceiaşi perioadă a făcut parte din formaţia lui Gary Burton, unde l-a înlocuit tocmai pe Pat Metheny. Pe parcursul decadei următoare a lucrat şi cu marele Miles Davis.

Scofield a început să înregistreze ca lider încă din 1977, dar recunoaşterea la scară largă a venit abia de la începutul anilor 90, când a realizat o serie de albume foarte apreciate la Blue Note Records. Între acestea s-a aflat şi Meant to Be, din 1991. Partenerii chitaristului pe acest disc sunt Joe Lovano - saxofon tenor şi clarinet alto, Marc Johnson - bass şi Bill Stewart - baterie.

Bill Frisell - Have a Little Faith (1992)

Bill Frisell este un alt chitarist de importanţă majoră, ce face parte din aceiaşi generaţie. Frisell a creat la rândul său un stil unic, ce înglobează o mare varietate de influenţe, de la muzica clasică sau cea de avantgardă până la blues, country sau rock.

Spre deosebire de Metheny sau Scofield, Bill Frisell a intrat ceva mai târziu în elita jazz-ului, în primii ani 80, când depăşise deja vârsta de 30 de ani. Consacrarea s-a datorat chiar lui Pat Metheny, fostul său coleg de la Berklee, care l-a recomandat casei de discuri ECM. De atunci, discografia lui Frisell a continuat să se extindă an de an, cu materiale ce denotă o invenvitate deosebită.

Unul dintre cele mai apreciate albume din cariera chitaristului este Have a Little Faith, din 1992. Acesta cuprinde prelucrări foarte originale după compozitori clasici americani, precum Aaron Copeland, Charles Ives sau John Philip Sousa, dar şi din muzica tradiţională sau din genul pop. Bill Frisell a fost acompaniat de Don Byron - clarinet, Guy Klucevsek - acordeon, Kermit Driscoll - bass şi Joey Baron - tobe.

John Abercrombie - The Third Quartet (2007)

John Abercrombie a realizat cel dintâi album ca lider în 1974, la ECM Records. Colaborarea cu renumita casă de discuri germană a continuat apoi, prelungindu-se până în momentul de faţă. Fără îndoială, Abercrombie a avut o contribuţie majoră la definirea esteticii ECM, atât de apreciată de iubitorii muzicii din lumea întreagă.

În primii ani ai acestui secol, chitaristul american a fondat un nou grup, John Abercrombie Quartet, împreună cu care a realizat o serie de materiale ce au stârnit elogiile criticii. După multe opinii, Abercrombie a atins apogeul evoluţiei sale artistice în epoca recentă, trecând prin cel de al şaptelea deceniu al vieţii. CD-ul The Third Quartet a fost lansat în anul 2007. Alături de chitarist se mai află Mark Feldman - vioară, Marc Johnson - bass şi Joey Baron - baterie.