Începuturile carierei

Ella Fitzgerald a atras atenţia lumii jazz-ului în 1934, pe când avea 17 ani. Atunci, ea a câştigat un foarte popular concurs de amatori, ce se desfăşura în mod regulat la teatrul Apollo, din Harlem, New York.

Anul următor, tânăra solistă obţinea un angajament în big band-ul bateristului Chick Webb. În scurt timp, Ella a devenit adevărata vedeta a orchestrei. Mai mult, dupa decesul lui Webb, petrecut în 1939, ea a fost cea care a preluat postura de lider, devenind practic prima femeie ajunsă în fruntea unui big band.

Înca din perioada în care cânta cu Chick Webb, Ella Fitzgerald a înregistrat în paralel şi sub nume propriu, fapt ce denotă popularitatea ei în creştere. Formula care a acompaniat-o între 1936 şi 1939 se numea Ella Fitzgerald and Her Savoy Eight.

De asemenea, la finele anilor ’30, artista a înregistrat câteva cântece împreună cu faimosul grup vocal Mills Brothers.

Ella Fitzgerald Sings the George and Ira Gershwin Songbook

În anii 50, Ella Fitzgerald intrase şi ea în orbita antreprenorului Norman Granz, patronul casei de discuri Verve. Solista s-a aflat în centrul unuia dintre cele mai ambiţioase proiecte ale lui Granz. Este vorba despre imprimarea unui ciclu de albume dedicate repertoriului marilor compozitori americani, în interpretarea Ellei.

Din 1956 până in 1964, ea a imprimat LP-uri dedicate exclusiv creaţiilor unor muzicieni precum Cole Porter, Irving Berlin, Duke Ellington, Harold Arlen, Jerome Kern, Johnny Mercer şi desigur fraţii Gershwin.

Celor din urmă le-a fost consacrat chiar un cvintuplu album, înregistrat în 1959, sub titlul Ella Fitzgerald Sings the George and Ira Gershwin Songbook. Pe lânga teme celebre, materialul conţine şi o serie de compoziţii inedite ale celor doi, unele dintre ele finalizate atunci cu ajutorul lui Ira Gershwin.

Mack the Knife: Ella in Berlin

LP-ul Mack the Knife: Ella in Berlin imortalizează un spectacol desfăşurat în februarie 1960, la Deutschlandhalle, situată în partea vestică a metropolei scindate de faimosul zid. Cântăreaţa a fost acompaniată de un cvartet, condus de pianistul Paul Smith, ce-l avea în componenţă şi pe chitaristul Jim Hall.

Piesa de titlu, Mack the Knife, este unul dintre cele mai savuroase momente de pe disc. Cântăreaţa nu a reuşit să-şi amintească exact textul variantei originale, aşa că a fost nevoită să improvizeze şi a făcut-o cu foarte mult şarm.