Cu ediția din 24 aprilie 2018 începem prezentarea ținuturilor românești, în contextul campaniei „Moștenitorii României”, un proiect Radio România dedicat sărbătoririi Anului Centenar al Marii Uniri. Vom depăna prima parte a unei minunate povești despre vitalitatea, trăinicia, perenitatea și continuitatea poporului român pe aceste meleaguri binecuvântate și vom începe această serie prezentându-vă sonoritățile muzicale mai vechi și mai noi, ale genurilor folclorice, vocale și instrumentale, specifice unui ținut de legendă, aflat în nordul teritoriului românesc: Bucovina.

În perioada interbelică, timp de un deceniu, între anii 1933 şi 1943, comuna Fundu Moldovei și ținutul Câmpulungului au constituit importante centre de interes pentru campaniile de cercetare inițiate de Dimitrie Gusti, coordonatorul Şcolii Sociologice de la Bucureşti. Din echipa multidisciplinară formată de el a făcut parte şi Constantin Brăiloiu, împreună cu mai tânărul său colaborator, Tiberiu Alexandru. Înregistrările cu fonograful, pe care cei doi le-au realizat în acei ani, relevă bogăţia genurilor muzicale bucovinene, dintre care se disting: doina, cântecul, muzica ritualurilor, obiceiurilor şi jocurilor populare. Vă invit să descoperim împreună universul magic al muzicii bucovinene și să ascultăm, pentru început, câteva piese reprezentative din repertoriul instrumental, înregistrate în perioada la care am făcut referire: „La făcutul cașului”, o incantație instrumentală interpretată la fluierul moldovenesc fără dop, urmată de trei doine și, în final, melodia jocului „Trilișești”, toate puse în valoare prin intermediul fluierului, în ultima piesă, acompaniat de cobză.

În cadrul repertoriului tradițional de până la jumătatea veacului trecut, doina bucovineană reprezintă o constantă fundamentală. Modelul tipologic al doinelor din Bucovina s-a impus prin unicitatea și prin particularitățile stilistice, articulate prin variante care sunt constituite pe mai multe elemente comune: tematica lirică dominantă, reprezentată prin sentimentul de jale; structurile melodice constituite din scări muzicale cu puține sunete, terminate prin finaluri recitativice și cadențări descendente; ritmul specific doinei, parlando-rubato și formele arhitectonice care au evoluat, în timp, de la simplu la complex. Printre cei mai cunoscuți interpreți din Bucovina s-a numărat, fără îndoială, Maria Surupat. Descoperită de Constantin Brăiloiu în anul 1936, la Sadova, comună aflată în Ţinutul Câmpulung Moldovenesc, ea s-a individualizat printr-o aleasă muzicalitate, printr-o profundă trăire a stărilor sufleteşti și prin acurateţea interpretărilor sale. Din bogatul său repertoriu atrăgea atenţia o doină, rămasă, până astăzi, cu valoare de simbol: „Mândră floare-i norocu”. O vom asculta, aşadar, pe Maria Surupat cântând patru piese reprezentative pentru Bucovina: doina „Mândră floare-i norocu” și cântecul „Cucule cu pană nouă”, înregistrate în 1936; ele vor fi urmate de cântecul „Scârbit îi omul cu gloată” și doina „Ţine-mi, Doamne, viața”, înregistrate după 20 de ani, în perioada maturităţii ei depline, în anul 1956.

În ultima parte a ediției vă propun să poposim în Ținutul Rădăuților, acolo unde vom afla un stil muzical arhaic propriu acestui ținut: bătrâneasca. Descoperit și teoretizat în deceniul al șaptelea al secolului trecut de etnomuzicologii ieșeni Florin Bucescu și Viorel Bârleanu, încurajați în cercetările lor de Gheorghe Ciobanu, stilul melodic bătrâneasca se constituie ca o importantă marcă identitară și referențială pentru această zonă, cuprinsă în arealul localităților de pe cursul superior al râului Suceava. Variantele melodice sunt incluse în cadrul unui tip muzical unic, al unei „melodii tărăgănate, căreia i se asociază atât texte poetice de doină, cât și de baladă, cântec de leagăn sau cântece ocazionale, cum ar fi cântecul miresei sau bocetul” (am citat din expunerea teoretică a celor doi etnomuzicologi ieșeni). Elementele caracteristice ale acestui stil arhaic se bazează pe scări muzicale cu puține sunete, oligocordice, cu un ambitus redus, cu formule melodice și cadențe descendente, recitative și pasaje vorbite, precum și prin ritmuri proprii sistemului parlando-rubato. Vom urmări mai multe piese din stilul bătrâneasca: doina „Pi sub poalili padurii”, cântată, în 1973, de Elena Calancea din Horodnic de Sus, urmată de fragmentul unui bocet la două fluiere, cu sonorități neobișnuite, aproape stranii; în finalul acestui grupaj vom face cunoștință chiar cu stilul jocului bătrâneasca, în trei variante: primele două interpretate la fluier iar ultima la vioară și cobză.

Vă invit, aşadar, marţi 24 aprilie 2018, de la ora 19.00, să urmăriţi, în cadrul emisiunii „Muzici tradiţionale”, Ținuturi românești – Bucovina.