Pentru a ilustra aceste aspecte m-am oprit asupra spaţiului românesc transilvănean, multietnic şi multicultural. Este o regiune binecunoscută (atât la nivel românesc cât şi internaţional) pentru vechimea, bogăţia şi varietatea genurilor folclorice, dar şi pentru păstrarea identităţilor etnice şi perpetuarea tradiţiilor, la nivel local şi regional, prin iniţiative individuale şi instituţionale.

De aceea, vă propun să urmăriţi cântece interpretate de tinerii din Ansamblul "Icoane" de la Academia de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca, grup coordonat de solistul şi profesorul Ioan Bocşa. Acest demers al maestrului clujean reprezintă un exemplu notabil de perpetuare a folclorului, prin intermediul unei triade metodologice (culegere, învăţare, interpretare scenică) indispensabile într-un astfel de proces cu valenţe preponderent didactice.

Apoi, în contextul globalizării, vă supun atenţiei un exemplu în care bunurile culturale tradiţionale sunt "împrumutate" şi chiar, în anumite contexte, transpuse, prelucrate, personalizate şi strămutate, de la un popor la altul iar la final vă voi invita să descoperiţi sau redescoperiţi şi zona interferenţelor multiculturale din estul Transilvaniei şi vestul Moldovei, prin intermediul instrumentiştilor de pe Valea Trotuşului şi din Bicazul Ardelean, impropriu numiţi "ceangăi".

Aşadar, restituiri, reconstituiri, împrumuturi şi interferenţe culturale, festivalizare, globalizare, profesionalizare, sunt doar câteva dintre elementele componente ale unui uriaş "puzzle" cu referire la muzicile tradiţionale aflate, în prezent, la "terapie intensivă".