Din Câmpia Panonică, Ungaria, provin câteva melodii de joc interpretate la viela cu roată (instrument cordofon, prezent în muzica tradiţională din centrul şi vestul Europei, care produce sunetele printr-un mecanism complex de frecare rotativă a coardelor) dar şi două exemple spectaculoase din folclorul rromilor care locuiesc în unele sate din dreapta Tisei.

În nordul continentului tradiţiile multiseculare ale popoarelor învecinate prin evoluţia lor istorică şi socială au dat naştere la repertorii folclorice caracterizate prin multiple elemente înrudite. În Suedia şi Norvegia, ţări alăturate atât geografic cât şi printr-o cultură comună, se remarcă subtile apropieri dar şi diferenţieri între dialectele muzicale tradiţionale. În acest context piesele pe care vi le ofer reflectă bogăţia folclorului din această regiune şi sunt puse în valoare prin intermediul unor instrumente tradiţionale: viela cu arcuş, drâmba şi vioara norvegiană (hardingfele).

În Belgia coexistă două structuri etnice diferite: flamanzii şi valonii. Muzica tradiţională belgiană a fost cercetată, recuperată şi reconsiderată începând din deceniul al cincilea al veacului trecut, mai ales prin eforturile etnomuzicologului Paul Collaer, prieten, colaborator şi admirator al lui Constantin Brăiloiu. Separate prin apartenenţa la cele două culturi (flamandă şi valonă) dar unite prin structuri sonore comune, piesele care constituie repertoriul de bază al folclorului belgian fac trimitere la tradiţia muzicală a Ţărilor de Jos dar şi, în egală măsură, la cea franceză.

Vă invit aşadar, să descoperim împreună câteva sonorităţi de folclor muzical intercultural din câteva regiuni ale spaţiului european: centrul, nordul şi vestul continentului.