Şase cvartete op.32 şi tot atâtea terţete op.34 - aşadar, 12 lucrări - atât a adăugat Boccherini colecţiei sale camerale, în anii 1780 şi 1781. Puţin, faţă de efervescenţa anilor precedenţi, când compusese nu mai puţin de 54 de astfel de creaţii; mult însă, faţă de următorii doi ani – 1782 şi 1783, când nu a mai scris nicio pagină camerală. Poate exagerase în perioada precedentă, poate îşi canaliza acum atenţia câtre creaţii mai ample - a scris, de pildă, un Stabat mater şi şase simfonii – sau poate această pauză a fost legată de pierderea suferită de Boccherini în 1782, când i-a murit unul dintre copii; în orice caz, în anul următor, 1873, Boccherini nu mai scrie decât o singură cantată religioasă.

…Stabat Mater Dolorosa, prima parte din Stabat mater de Boccherini, creaţie a anului 1781, scrisă la comanda Infantelui pentru a putea fi oficiată în Las Arenas, locul de exil al acestuia şi, implicit, al genialului său angajat. Lucrarea a fost gândită pentru o formaţie restrânsă: soprană şi cvintet de coarde cu două violoncele: Boccherini va reveni în 1801 asupra acestei distribuţii, amplificând sonoritatea instrumentală şi adăugând sopranei alte două voci soliste: un tenor şi un contratenor.

Noua ediţie conine şi o uvertură: aceasta nu este însă una originală, ci preluată de autor, după obiceiul timpului, dintr-o simfonie din seria op.35, apărută în preajma acestui Stabat mater, ea reprezentând, în fapt, allegro-ul ei iniţial…