În toamna anului 1770 Boccherini intra în serviciile alteţei sale Don Luis, Infante de Spania, recunoscut pentru vederile largi şi pasiunea sa pentru arte şi în mod deosebit pentru muzică – pe care o înţelegea şi o preţuia atât în calitate de meloman, cât şi în cea de interpret amator la violoncel.

Postul pe care Infantele de Spania i l-a oferit lui Boccherini era bine plătit şi îi asigura compozitorului stabilitatea multrâvnită, în schimb, Boccherini trebuia să compună un număr fix de lucrări anual, mai precis - trei serii a câte şase lucrări instrumentale...

Don Luis avea să deţină drept de proprietate deplină asupra acestor compoziţii, iar editorii şi interpreţii trebuiau să-i ceară acordul pentru a le putea aborda.

Boccherini s-a conformat cu plăcere acestor cerinţe, răsplătindu-l pe protectorul său printr-o suită de capodopere, preluate rapid de editurile franceze: şase sextete op.16 şi tot atâtea cvintete op.17 pentru coarde şi flaut sau oboi, o serie de şase simfonii op. 12, toate acestea încununate de setul faimoaselor cvintete de coarde op.11 – cele care i-au şi adus compozitorului renumele: ele vor constitui subiectul ediţiei de astăzi, cu atât mai mult, cu cât în componenţa celui de-al cincilea cvintet al seriei intră celebrul Menuet, căruia Boccherini îi datorează mare parte din popularitatea sa…