"Stiffelio" - este o operă rar inclusă în repertoriul lor de teatrele lirice.

Compunând-o în 1850, Giuseppe Verdi abordase un subiect delicat pentru Italia mijlocului de veac al XIX-lea, adulterul soţiei unui pastor - şi tocmai de aceea opera avea să fie, pur şi simplu ignorată timp de un secol - subiect delicat de tratat, chiar şi în zilele noastre. Verdi însuşi a hotărât în 1852 - după o tentativă de revizuire a partiturii - reatragerea şi distrugerea ei. Câteva copii s-au păstrat însă în biblioteci şi acestea au stat la baza reconstiturii sale. Totuşi, includerea acestei opere în repertoriul teatrelor lirice s-a făcut rar, uneori cu distribuţii nesemnificative şi, în regii total nepotrivite !

Excepţia ?
Producţia din Stagiunea 1993-1994 a Teatrului "Metropolitan" din New York semnată de Giancarlo del Monaco , avându-l ca protagonist pe Placido Domingo , splendidă montare, cu respect pentru identitatea dramaturgico-muzicală a partiturii şi marcată de intensitatea şi celebritatea personalităţii marelui tenor spaniol în rolul titular.
... şi iată că în acestă stagiune, la MET, "Stiffelio" se reia : în aceeaşi producţie, marcată de celebritatea aceluiaşi Domingo - în calitate de dirijor însă şi, cu un alt tenor în rolul titular, Jose Cura (foto).

Trebuia trecută cu vederea această reluare ?
Eu sunt de părere că, nu! - fie şi numai pentru motivul că "Stiffelio" este o operă ce se cântă mult prea rar : aşa că, Seara de operă o va prelua live .