În seria albumelor premiate, astăzi un Diapason d’or obţinut de albumul Chopin chez Pleyel înregistrat de pianistul Alain Planes.

De fapt, Alain Planes şi-a propus ca pe acest disc să reconstituie un recital pe care Chopin l-a susţinut la Paris în 21 februarie 1842, unul dintre foarte rarele recitaluri şi foarte aşteptatele în acelaşi timp pe care muzicianul le mai susţinea în acel timp.

Cum s-a realizat această reconstituire: prin alegerea unui repertoriu cvasiidentic şi prin folosirea unui pian Pleyel din 1836 pe care este foarte posibil să fi cântat Chopin însuşi. Este un proiect lansat în octombrie 2009 de Alain Planes în vederea anului 2010 – Anul Chopin.

Se ştie că pianele lui Pleyel era preferatele lui Chopin; muzicianul nu era adeptul sonorităţilor puternice, ci mai slabe, dar foarte rafinate, iar pianele Pleyel cu eşapament simplu îi permiteau să ducă la desăvârşire această viziune.

Dincolo de repertoriu şi de instrument, Alain Planes a trebuit să rezolve şi problema modului de interpretare autentic, poate mai important decât ideea unei partituri Urtext; pentru că Chopin foloseşte rubato –ul de exemplu, care depinde exclusiv de interpret. Pentru a analiza modul în care Chopin însuşi concepea actul interpretării, Planes a apelat la partiturile elevilor Chopin, care poartă încă notaţiile minuţioase ale lui Chopin, precum şi la volumele care au strâns amintirile elevilor lui Chopin despre maestrul lor. Iată de exemplu un fragment desprins dintr-o mărturie a lui Carol Miculi: „Chopin făcea într-adevăr să cânte sub degetele lui fraza muzicală, şi o făcea cu atâta claritate că fiecare notă devenea o silabă, fiecare măsură un cuvânt, fiecare frază un gând. Era o declamaţie fiecare emfază, simplă şi sublimă în acelaşi timp”.