Vă prezint un disc lansat de casa Deutsche Grammophon în data de 17 septembrie 2010: concerte de Ceaikovski şi Liszt cu pianista Alice Sara Ott.

Ascultând acest disc, primul gând care mi-a venit în minte a fost: oare eu ce făceam la 22 de ani, cât are pianista germano-japoneză care este protagonista discului? Dar dvs. ce făceaţi la 22 de ani? Pentru că Alice Sara Ott, până la 22 de ani, are deja trei discuri editate la celebra casă Deutsche Grammophon, a concertat cu foarte mare succes în Europa, Statele Unite ale Americii şi Japonia în compania unor orchestre de calibru, are în repertoriu de 8 ani Concertul nr.1 de Liszt şi de 5 ani pe cel de Ceaikovski, pe care l-a interpretat în public până acum de 50 de ori.

Pare uimitor, nu? La vârsta la care alţii încă bat la porţile afirmării sau încearcă doar să se cunoască mai bine pe sine, Alice Sara Ott este deja o muziciană matură, care ştie foarte bine ce poate şi ce vrea şi ţine să demonstreze unei întregi lumi acest lucru.

Ce poate de fapt să facă Alice Sara Ott? De exemplu, să ofere o versiune de mare clasă a dificilului concert de Ceaikovski, în care poţi auzi fiecare notă pe care a auzit-o Ceaikovski - ceea ce, dacă ascultaţi în comparaţie cu alte versiuni interpretative, veţi sesiza că nu este deloc aşa simplu sau de la sine înţeles precum pare.

Alice Sara Ott şi Orchestra Filarmonicii din Munchen, dirijor Thomas Hengelbrock.

Alice Sara Ott - iată o pianistă de 22 de ani despre vom mai auzi multe lucruri, cu siguranţă, în viitor. Face parte din acea generaţie de muzicieni tineri formidabili care uimesc scenele internaţionale de concert şi stau în lumina reflectoarelor caselor de discuri. Uneori, unii invidioşi spun că succesul a fost creat de maşini de marketing puse în slujba lor, însă adevărul este unul singur: nicio maşină de marketing nu poate crea o vedetă dintr-un muzician care nu are puterea de a susţine o calitate profesională ireproşabilă şi o statură de vedetă.

Alice Sara Ott face parte din această generaţie de elită, fără îndoială. Faptul că ea investighează aspecte din spatele partiturii, legate de viaţa şi creaţia autorului pe care îl abordează se simte evident în discursul ei: pentru că ea spune o poveste în fiecare înregistrare, în care nu sesizăm decât fascinaţia interpretării, fără efortul tehnic la care se opresc cei mai mulţi dintre cei care abordează, de exemplu, Concertul nr.1 de Franz Liszt.