Tharice Virtuosi - albumul 'Live at Centrum Paul Klee from Bern' lansat pe 17 ianuarie 2020. Soliști: violoniștii Vlad Stăculeasa, Liviu Prunaru, Bogdan Zvorișteanu, Valentina Sviatlovskaya. În program: miniaturi pentru vioară și ansamblu și Octetul op. 20 în Mi bemol major de Felix Mendelssohn. Album în premieră, inclus în cadrul proiectului Discurile anului 2020

Un album lansat pe 17 ianuarie 2020 de casa elvețiană Claves - un dublu CD pe care găsim o înregistrare a unui concert live susținut în 2019 de Tharice Virtuosi - un ansamblu de coarde alcătuit din 11 muzicieni, dintre care 3 sunt români: violoniștii Liviu Prunaru, Bogdan Zvorișteanu și Vlad Stănculeasa.

Am stat de vorbă cu Vlad Stănculeasa despre acest disc, pe care vi-l recomand cu căldură: "În fiecare an, un grup de soliști - concertmaeștri, interpreți, profesori care au în comun faptul că au studiat sau au predat la Academia Menuhin din Elveția - se reunește în data de 4 mai în Elveția, la Berna, și sărbătorește cumva Fundația Tharice, care este una dintre fundațiile care au ajutat Academia Menuhin pe perioada studiilor noastre acolo. 4 mai este data nașterii doamnei Martha Muller, cea care a făcut această fundație și cea care a început această tradiție de a susține un loc ca Academia Menuhin din Elveția și pe care o sărbătorim în fiecare an împreună cu fiica ei, Janine Aebi. Concertul live pe care îl puteți asculta pe noul disc este, de fapt, înregistrat pe durata a doi ani. Octetul de Mendelssohn a fost acum doi ani și ultimele piese de pe cel de-al doilea CD au fost înregistrate anul trecut."

Pentru noi, cei de aici, din România, marea surpriză a albumului este Bagatela de Ion Scărlătescu, în aranjamentul semnat de Ioan Dobrinescu.

Vlad Stănculeasa: "Liviu Prunaru, care este de obicei cel care se ocupă, artistic vorbind, de program, de alegerea pieselor, a avut această idee de a oferi ca un bis această piesă, Bagatela, care în original este scrisă pentru vioară și pian, iar aici este în versiune pentru orchestră de coarde. Bineînțeles, promovăm compozitorii noștri; ba mai mult, folclorul românesc. Piesa, după cum probabil vă închipuiți, a fost foarte bine primită."

Aflăm amănunte despre Tharice Virtuosi, ansamblu care a evoluat la Festivalul Enescu în 2015, pe scena Ateneului Român, de la Vlad Stănculeasa: "De-a lungul anilor, au fost destul de mulți studenți care au venit din România și au studiat în Academia Menuhin. Eu sunt strict legat de această fundație pentru că vioara pe care eu cânt - Santo Serafin din 1739, ex Enescu și Menuhin - aparține acestei fundații. Bineînțeles, nu sunt singurul din acest grup care cântă pe un instrument al aceste fundații și suntem, da, legați din mai multe puncte de vedere cu această fundație... așa că, da, suntem trei violoniști români care au viori de la această fundație."

Ansamblul Tharice Virtuosi - virtuozitate, prietenie, performanță - atât de clar exprimate și în înregistrarea Poemului Amitie op. 26 semnat de Eugene Ysaye, avându-i soliști pe violoniștii Liviu Prunaru și Valentina Sviatlovskaya Prunaru - soții care au prezentat această lucrare, cu mare succes, și la Sala Radio.

Tharice Virtuosi - alcătuit din muzicieni care au studiat la Academia Menuhin, așa cum este Liviu Prunaru, care a și predat 14 ani la această instituție de excelență cu sediul la Berna. Calitatea ansamblului este evidentă și ieșită din comun - cred că Arioso-ul de Bach interpretat de Liviu Prunaru este una dintre cele mai sensibile interpretări pentru care le-am ascultat vreodată. Despre calitatea artiștilor din ansamblul Tharice Virtuoso am vorbit și cu Vlad Stănculeasa:

"Când asculți acest disc, nu poți să nu rămâi impresionat de acuratețea tehnică dar și artistică a discursului, ca și cum acești oameni care cântă lucrările de acolo studiază foarte mult împreună. Așa este sau este doar măiestria fiecăruia în parte înmulțită cu 11 în cazul acesta?

Vlad Stănculeasa: Întotdeauna am simțit și noi acest lucru. Vă dați seama, noi ne vedem o dată pe an și avem două-trei zile de repetiții înainte de concert, pentru că fiecare are agenda lui și bineînțeles că sunt agende foarte încărcate, dar și noi observăm în fiecare an ușurința cu care comunicăm unul cu celălalt, muzical vorbind, și de-asta și continuăm să menținem această tradiție, pentru că simțim cu toții că avem niște rădăcini unite între noi, care vin totuși de la această Academie Menuhin care ne-a crescut pe toți și care ne-a dat foarte mulți numitori în comun. E o plăcere de fiecare dată să ne vedem și să ne readunăm, cumva, exponenții acestei școli și să ținem această tradiție, acest stil de a cânta pe instrumentele de coarde.

Ei, dar dincolo de asta, eu aș spune că în cântul violoniștilor români e o vibrație specială și nu e doar patriotism aici când spun lucrul acesta, ci este o realitate. Care este avantajul unui violonist român din punct de vedere artistic, cum simți tu lucrul acesta?

Vlad Stănculeasa: Eu nu am făcut niciodată diferența între un instrumentist român sau străin. Avantaje... nu-mi dau seama exact ce-am putea avea noi, dar știu foarte bine că avem o capacitate destul de bună de orientare care se poate numi talent, dar acest talent... aș puncta, aș insista în direcția că acest talent l-aș putea descrie ca pe o capacitate foarte mare de a se orienta în discursul muzical. Și, chiar aș adăuga... o anumită ușurință motorică, fizică, pe care de obicei instrumentiștii români o arată. Am văzut artiști străini care sunt mai mult sau mai puțin talentați decât românii, dar tendința noastră este de a fi foarte muzicali, cu o ureche destul de dezvoltată. Asta am observat de-a lungul anilor.

Eu am ocupat postul de concertmaestru la Orchestra Simfonică din Barcelona deja de un an și jumătate și, între timp, și postul de profesor la Conservatorul Superior din Barcelona, lucru care mă face să am o viață artistică foarte, foarte activă; sunt destul de concentrat pe orchestră și pe studenții de aici, lucru care-mi face o mare plăcere. De asemenea, tot în calitate de cadru didactic, sunt destul de implicat în Accademia Isola Classica, masterclass pe care îl organizez în Italia, într-un loc foarte special și drag nouă. Deci, sunt destul de activ pe acest plan și... concerte de muzică de cameră, apariții cu alte orchestre în calitate de concertmaestru. În ultimii doi ani, apariția mea de la Sala Radio, la București, cu ocazia acestui concert regal, a fost ultima mea apariție ca solist în România. Deci, cam așa... suntem activi întotdeauna!"

Consider discul pe care l-am ascultat împreună astăzi drept unul dintre cele mai bune pe care le-am audiat în 2020; virtuozitatea, strălucirea, excelența interpretării, din punct de vedere tehnic și artistic, mai ales gândindu-ne că este și o interpretare live, o recomandă astfel. Plus o pasiune și o trăire care se transmit ca un fir electric către public și pe care o simțim și noi, chiar și pe un disc.