Les Victoires de la musique classique 2011 – discul anului

Vă propun un disc lansat în 13 august 2010, cuprinzând înregistrări realizate de pianistul Pierre Laurent Aimard şi Orchestra Simfonică din Cleveland, dirijată de Pierre Boulez. Şi nu este un disc oarecare, ci un album care în 14 februrie 2011 a primit premiul „Înregistrarea anului” în cadrul galei Les victoires de la musique classique – una dintre cele mai importante din spaţiul francez. Albumul face parte din seria celor cinci lansate de casa Deutsche Grammophon în intervalul august-septembrie 2010 cu ocazia aniversării dirijorului Pierre Boulez, la 85 de ani. Această serie a cuprins discuri cu muzică din prima parte a secolului XX: la Music box am ascultat deja un album Mahler şi altul Szymanowski, accesibile oricând pentru noi audiţii pe site-ul emisiunii de pe pagina romaniamuzical.ro (ediţiile din 21 martie şi 4 aprilie 2011).


În prim plan, pianistul Pierre Laurent Aimard

Nu ne surprinde alegerea lui Pierre Boulez pentru Pierre Laurent Aimard, unul dintre dintre cei mai importanţi pianişti francezi ai timpurilor noastre, pe care noi am mai avut şansa de a-l asculta cu înregistrări în primă audiţie românească la Music box – este cazul Artei fugii de Johann Sebastian Bach, de exemplu.

Pierre Laurent Aimard a fost unul dintre pianiştii preferaţi de Olivier Messiaen, cu care a studiat şi a colaborat îndeaproape, ceea ce explică preferinţa lui Pierre Laurent Aimard pentru muzica secolului XX, reflectată şi în înregistrări cu lucrări de Ligeti, Webern şi Debussy care au primit numeroase premii ale industriei discografice.
În februarie 2010, Pierre Laurent Aimard a înregistrat la Cleveland, alături de cele două concerte pentru pian şi orchestră de Ravel şi ciclul pentru pian solo „Oglinzi” –o mostră de stil interpretativ de cea mai înaltă clasă al unui francez care înţelege atât de bine muzica unui alt francez.


Concertele pentru pian şi orchestră de Maurice Ravel

Pe acelaşi disc lansat în august 2010 figurează cele două concerte de Maurice Ravel, înregistrate de Pierre Laurent Aimard în compania Orchestrei Simfonice din Cleveland, conduse de Pierre Boulez.

Calitatea excepţională a acestei înregistrări este cu siguranţă datorată şi faptului că Pierre Laurent Aimard a studiat cu Yvonne Loriod, care la rândul său a avut contact direct cu Maurice Ravel. Deşi scopul lui Aimard nu este să recreeze o interpretare istorică, totuşi, el pătrunde adânc în înţelesurile unor partituri care prin ele însele cuprind numeroase influenţe, venind din impresionism, din jazz, purtătoare de sensuri muzicale şi extramuzicale, aşa cum este în special concertul pentru mâna stângă, un manifest împotriva ororilor războiului. Pierre Laurent Aimard reuşeşte un lucru deosebit de dificil: concertul sună ca şi cum două mâini cântă la pian, nu doar una.


Preferinţa mea – Concertul în Sol

Recunosc că una dintre piesele mele preferate din muzica lui Ravel este partea a II-a din Concertul în Sol, aşa încât am ascultat-o cu şi mai multă atenţie decât restul lucrărilor de pe acest disc. Pierre Boulez mărturisea că atmosfera creată în timpul înregistrărilor care au durat o săptămână la Cleveland a fost una religioasă, şi, da, se poate sesiza o anumită sfială, o delicateţe ieşită din comun care ar putea avea rădăcini într-o religiozitate bine înţeleasă în modul cum Pierre Laurent Aimard atinge clapele pianului şi îşi construieşte monologul din debutul celei de a doua părţi din Concertul în Sol de Ravel.

Cred că versiunea lui Pierre Laurent Aimard şi a Orchestrei Simfonice din Cleveland pentru Concertul în Sol de Ravel ester una dintre cele mai bune realizate vreodată.