Vă invit să ascultaţi un album lansat de casa Sony în 18 iunie 2010, potrivit oricăror gusturi. Este acel gen de CD pe care l-ai cumpăra pur şi simplu pentru frumuseţea muzicii - dincolo de orice alte argumente. Deşi argumente pentru a-l asculta pe violoncelistul Jan Vogler pot fi foarte multe.

Jan Vogler - My tunes - volumul 2 este discul pe care vi-l propun astăzi la Radio România Muzical. Sunt piesele preferate ale unuia dintre cei mai importanţi violoncelişti ai prezentului, piese care rezonează într-un fel cu viaţa sau personalitatea sa artistică. De exemplu, iată primele lucrări de pe disc: Lebăda lui Camille Saint Saens pe care Jan Vogler a auzit-o prima oară când avea 10 ani, într-un recital ţinut într-o biserică, Cantabile de Nicolo Paganini, piesa care-l fascina pe copilul Jan Vogler când o auzea cântată la vioară şi unul dintre liedurile lui Felix Mendelssohn - Auf flugeln des gesanges - Pe aripile cântului - ceea ce Jan Vogler consideră că este moto-ul acestui disc.

Discul My tunes a fost înregistrat de Jan Vogler în compania unor solişti ai Capelei de stat din Dresda, dirijaţi de Helmut Branny. Acum, alte patru piese de pe acest album care mie îmi spune foarte multe: Allegro appassionato de Camille Saint Saens, Elegia de Gabriel Fauré, Zborul cărăbuşului de Nikolai Rimski Korsakov şi Ave Maria de Franz Schubert.

Ce înseamnă My tunes?

Al doilea volum My tunes a apărut în 18 iunie 2010 şi este de fapt continuarea unui proiect care a pornit 2007, anul când casa Sony a editat primul volum. Discul din 2007 a înregistrat recorduri de vânzări şi au determinat apariţia unei continuări - adică discul pe care-l ascultăm astăzi.

Succesul proiectului My tunes nu trebuie să mire, iar argumentele sunt numeroase. Este vorba despre înregistrări ale unuia dintre cei mai importanţi violoncelişti la nivel mondial, care-şi desfăşoară cariera atât în ţara natală, Germania, cât şi în Statele Unite ale Americii. În 18 februarie 2011 Jan Vogler va împlini 47 de ani şi cu siguranţă, dacă va privi în urmă, are cu ce să se mândrească, pornind de la ipostaza sa de copil minune al violoncelului la 6 ani, continuând cu recordul său de a deveni prim violoncelist al Capelei de stat din Dresda la 20 de ani, şi apoi cu numeroasele premii pentru discurile sale, cronicile entuziaste şi faptul că se ocupă de două importante festivaluri din Germania: Dresdenmusikfestspiele şi Festivalul de muzică de cameră de la Moritzburg.

Jan Vogler este originar din Dresda, care înainte de căderea Cortinei de fier făcea parte din Europa de est, comunistă. Aşa că momentul 1989 a însemnat pentru Jan Vogler foarte mult şi este legat de o anumită piesă de Nicolo Paganini - Variaţiunile Moise pe care le-a interpretat alături de profesorul său Heinrich Schiff atunci când venit din Germania de est, căuta la Frankfurt sprijin financiar pentru continuarea studiilor. Interpretarea de atunci s-a bucurat de succes, Vogler primind o bursă pentru un întreg an şcolar…Alte lucrări: Cavatina de Joseph Joachim Raff, Melodie de Aleksandr Glazunov, Serenada de Fritz Kreisler şi Melodie din opera "Orfeu şi Euridice" de Christoph Willibald Gluck.

Jan Vogler - artistul

Ascultând înregistrările lui Jan Vogler, realizezi impetuozitatea care se simte în interpretarea sa, dăruirea, muzicalitatea, perfecta stăpânire a instrumentului - sunt calităţi care vorbesc nu doar despre artistul, ci şi despre omul Jan Vogler, pe care am avut şansa să-l cunosc în calitate de jurnalist acreditat la cele două festivaluri de care se ocupă: de la Dresda şi de la Moritzburg. Jan Vogler este prototipul de artist modern, aşa cum ni-l imaginăm sau ni-l dorim fiecare dintre noi - foarte implicat în arta sa, bun organizator, neobosit, temerar, explorând mereu noi posibilităţi. Iar oamenii observă toate aceste calităţi, care nu pot fi mimate: prestigiul său în lumea artistică este impresionant, iar în Dresda este considerat un om providenţial pentru viaţa culturală, şi nu numai, a oraşului.

Însă, cu siguranţă, violoncelul rămâne cu siguranţă cel mai important pentru Jan Vogler. Muzicianul îşi aminteşte cum, atunci când avea 9-10 ani, se trezea noaptea din somn, şi cum deseori părinţii săi aveau musafiri, uneori era pus să le cânte, iar după aceea, cădea într-un fericit somn adânc. Şi acum, Jan Vogler îşi ţine violoncelul, un instrument veneţian din 1721, la îndemână, pentru că nu ştie când se poate trezi noaptea, ca să mai cânte puţin.

Visare de Richard Wagner şi Oblivion de Astor Piazzolla - cu violoncelistul Jan Vogler şi soliştii Capelei de stat din Dresda, dirijaţi de Helmut Branny - şi ultimele două piese incluse de violoncelistul german pe discul său My tunes - volumul 2, apărut în 18 iunie 2010 şi pe care vi l-am prezentat în premieră la Radio România Muzical.