Richard Galliano, în ediţia din 23 mai a „Poveştilor…”: "Toţi muzicienii, toate stilurile muzicale cu care am venit în contact nu doar că m-au influenţat, mai mult decât atât, m-au îmbogăţit. Pe primul loc este Chopin, am avut discuri cu valsuri şi studii de Chopin şi m-am simţit hrănit de această muzică. În copilăria mea accesul la imprimări era mai dificil decât astăzi. Pe terenul jazzului m-au influenţat, de asemenea, toţi marii muzicieni, pornind de la Amstrong şi până la Bill Evans, din când în când Miles Davies; cântecul francez, de asemenea, interpreţi ca Georges Brassens, ca Barbara, cu toţii fac parte din mine. Am fost, când eram tânăr, muzician de petreceri dansante şi raportul cu dansul, să-i faci pe oameni să danseze erau foarte importante. Cred astfel că cine face muzică din dragoste şi pasiune şi o face bine, indiferent că e muzician de spectacol, că e muzician care cântă în restaurante, prin metrouri sau pe o scenă de concert, face un lucru extraordinar; pentru că este o manieră de a opri timpul în loc şi pentru oamenii care te ascultă, făcând, astfel, un bine pentru toată lumea.”

Pentru ultima dintre cele două ediţii pe care i le dedicăm acordeonistului şi bandoneonistului francez am aflat răspunsuri la întrebări precum ce anume îl inspiră să compună, dar şi ce îl inspiră pe scenă; dacă nostalgia tangoului îl reprezintă; cum i se par timpurile actuale pentru jazz revenind, inevitabil, la Piazzolla; Richard Galliano, duminică, 30 mai, ora 10 şi 30 de minute, la Radio România Muzical.