Robert Schumann - "Genoveva" cu Ruth Ziesak, Oliver Widmer, Rodney Gilfry, Deon van der Walt, Mariana Lipovsek, Thomas Quashoff, Corul "Arnold Schoenberg" şi Orchestra de Cameră a Europei, dirijor Nikolaus Harnoncourt

Singura operă a lui Robert Schumann a avut un loc aparte în biografia autorului ei iar afirmația nu se referă doar la lunga perioadă dedicată elaborării sale...

Câte speranțe, câte eforturi creatoare și câte deziluzii a însemnat până la urmă această lucrare pentru creatorul ei...

După refuzuri și multe strădanii, unica operă terminată de Schumann a avut până la urmă premiera în iunie 1850, la Leipzig, sub bagheta compozitorului...

Au fost însă doar 3 reprezentații...

Schumann si opera

Interesul și dragostea lui Robert Schumann pentru literatură - îngemănate cu preocupările sale muzicale - păreau să conducă în mod firesc spre genul operei. Ideea de a scrie o astfel de partitură a fost o constantă căutare în activitatea lui. De exemplu, la scurt timp după ce a devenit discipolul lui Wieck (prin 1830) intenționa să se apropie de Hamlet - ca subiect pentru o asemenea lucrare. In anul următor l-au interesat 2 povești de E.T.A. Hoffman ca sursă de inspirație în acest domeniu.

A urmat apoi o perioadă de lucru ca interpret și creator de muzică pentru pian dar opera a revenit în atenția lui Schumann prin 1840, când perspectivele de pianist virtuoz au dispărut dar a simțit bucuria de a scrie pentru voce (și pian). A ajuns chiar să realizeze libretul în versuri pentru un opus a cărui muzică nu a scris-o însă vreodată; l-au mai interesat pagini de Calderon, de Thomas Moore , Furtura de Shakespeare, Legenda regelui Arthur, povestea lui Cristofor Columb, Mazeppa (și sunt menționate aprofundările ambelor versiuni : cea a lui Byron și cea a lui Julius Slowacki în acest sens). S-au păstrat câteva scenarii de operă (unul pornind chiar de la Mazeppa) dar fără a se ajunge la vreo concretizare muzicală.

Chiar dacă problematica acțiunii părea mult diferită în cazul subiectelor care l-au interesat, au existat însă elemente comune: Misterul, fantasticul și profilul eroic (relevând în general un mesaj moral). Incercări ceva mai ferme au fost legate de "Corsarul" lui Byron dar unii biografi consideră că renunțarea la acest proiect a avut ca motiv amplasamentul ...mai exotic" al desfășurării, ceea ce nu a corespuns dorințelor autorului de a realiza o partitură cu elocventele trimiteri romantice naționaliste. Dealtfel în sept 1842 Schumann ar fi mărturisit: "Ca artist rugăciunea mea zilnică se referă la o OPERĂ GERMANĂ". Si în aceeași perioadă îndemna - într-un articol din Neue Zeitschrift fur Musik: "Compuneți opere germane, cu adevărat originale, simple, profunde."

Nu era nimic nou, curentul tipic romantic al școlilor naționale s-a făcut astfel simțit și în peisajul muzical german. Schumann afirmase în tinerețe că după moartea lui Weber - survenită în 1826 - acest drum al operei germane a fost stopat. Mai târziu , în rândurile sale, a subliniat că prea larga popularitate a titlurilor italiene și a operelor lui Meyerbeer trebuia contracarată printr-o nouă fizionomie a operei, de proveniență de germană. Schumann a cunoscut Olandezul zburător al lui Wagner și a asistat la un spectacol cu Rienzi dar nu a fost cucerit de vizizunea wagneriană.

Genoveva

Ideea de a scrie o operă care să reflecte concepția sa complexă definită prin prisma romantismului german l-a preocupat și mai mult pe Robert Schumann începând de prin 1842 iar printre subiectele care l-au ispitit s-au numărat și Till Eulenspiegel, Lohengrin sau povestea Nibelungului. Erau personaje din mitologia popoarelor germanice sau din lumea legendelor medievale. După o perioadă de interes evident pentru subiecte ilustrate de Wolfgang vpn Goethe, până la urmă fantezia creatoare a lui Robert Schumann s-a oprit asupra poveștii Genovevei, tânăra soție a contelui Siegfried (o legendă cu rădăcini franceze care a cunoscut nenumărate variante în timp).

"Reinventată" de Nikolaus Harnoncourt

Un titlu pe care care decenii de-a rândul viața muzicală l-a ...evitat.

O lucrare care l-a captivat pe dirijorul Nikolaus Harnoncourt, cel care i-a consacrat atenția sa timp de 2 ani, căutând să înțeleagă atitudinea "refractară" la adresa acestui opus nr.81 din creația unui muzician pe care el îl așează între geniile muzicale ale secolului XIX, alături de Schubert și Bruckner. Convins de meritele acestei creații marele dirijor austriac a realizat o versiune despre care cronicarii au afirmat că "a reinventat" percepția asupra operei Genoveva de Robert Schumann.

Harnoncout a subliniat că Schumann și-a amplasat opera într-un "Timp poetic" dincolo de sugestiile istorice.

Distribuția

Tinerețea, nevinovăția și lipsa experienței o definesc pe Genoveva ca personaj iar vocea sopranei germane Ruth Ziesak aduce în tîlmăcirea sa vagi ecouri din profilul Paminei mozartiene (rol în care trumfase cu 5 ani înaintea acestei înregistrări la Salzburg). Dincolo de prezențele sale mozartiene mult apreciate, experiența solistei în partiturile romantice germane precum Freischutz sau altele au recomandat-o pentru eroina titulară a singurei operei de Robert Schumann.

Un repertoriu similar ca apartenență componistică dar dedicat registrului de mezzo a fost acumulat și de slovena Mariana Lipovsek - căreia i-a revenit rolul Margaretei. Incărcătura dramatică mult accentuată (și larga paletă stilistică abordată în timp de cântăreață) a oferit un decupaj clar pentru această partitură sub bagheta lui Nikolaus Harnoncourt.

Cu o carieră lansată încă din anii studenției, tenorul de origine sud africană Deon van de Walt a traversat coordonate variate ale genului scenic de operă, de la Beethoven la Gounod, de la Donizetti la Wagner. Golo construit de el are un relief pregnant ca devenire pe parcursul celor 4 acte ale lucrării.

Baritonul elvețian Oliver Widmer are o partitură destul de monocromă în plan dramatic (caracterizată de unele scrieri ca...burgheză și fadă). Glasul său ii aduce prestanță și o notă de noblețe.

Un prim contact cu publicul a viziunii lui Harnoncourt asupra acestei scriituri schumanniene a avut loc la Graz în iunie 1996, înregistrarea "live" gravată pe disc fiind cea pe care România Muzical v-o propune.