Antonio Vivaldi - "Farnace" cu Furio Zanasi, Adriana Hertnandez, Sara Mingardo, Gloria Banditelli, Sonia Prina, Cinzia Forte, Fulvio Bettini, Orchestra "Le Concert des Nations" şi Corul Teatrului de Zarzuela, dirijor Jordi Savall

Din nou Vivaldi. După o înregistrare live de anul trecut, cu Ottone in Villa- preluată de la Copenhaga și difuzată prin intermediul Uniunii Europene de Radio - acum un album din 2002 realizat după o serie de spectacole găzduite de Teatrul de Zarzuela din Madrid, sub conducerea muzicală a lui Jordi Savall. Nume considerat adesea "Etalon interpretativ" în zona repertorială a Renașterii și Barocului, Savall - cu al său ansamblu Le Concert des Nations, cu participarea corului de la Teatrul madrilen și cu o interesantă distribuție solistică - a oferit viziunea sa asupra operei Farnace de Antonio Vivaldi, partitură ce a răsunat în 1727, sezonul de carnaval al Veneției, la Teatro San Angelo. In tradiția unor obiceiuri frecvente în perioada Barocului - epocă în care nu de puține ori erau incluse într-un spectacol momente extrase din alte creații ale aceluiași autor sau ale altora, pasaje care se bucuraseră de succes sau care ofereau "spațiul" de strălucire dorit de protagoniști - discursul muzical propus de Jordi Savall a inserat - în deschiderea fiecăruia dintre cele trei acte ale operei lui Vivaldi pagini dintr-o altă creație cu același titlu, semnată de Francesco Corselli.

O astfel de opțiune amintește de una dintre tradițiile vremii - acest posibil puzzle muzical; In cazul de față, destul de sugestiv de realizat căci personajul Farnace al II-lea, rege al Pontului a figurat în atenția mai multor creatori pe parcursul secolului 18. S-a vorbit despre opera lui Antonio Caldara pe textul lui Lorezo Morari, o operă montată la Venezia, la Teatro San Angello în 1703.

Următoarele 4 spectacole cu acest titlu scrise de autori italieni ai veacului 18 au pornit de la libretul venețianului Antonio Maria Lucchini, ce împletește o poveste de dragoste într-o complicată intrigă, eroismul unor apariții vocale alternând cu accente de răzbunare, dar, în final totul rezolvându-se neașteptat de bine !

O primă transpunere muzicală a acestui text de Lucchini a fost cea din 1724 a lui Leonardo Vinci, creator din școala napolitană, mai familiar astăzi prin paginile sale instrumentale dar care a fost apreciat în timpul vieții mai ales pentru lungul sir de opere, dintre care Artasese s-a reliefat prin forța dramatică.

3 ani mai târziu apare la Venezia Farnace de Antonio Vivaldi iar peste 12, la Neapole se aducea pe afiș același titlu sub semnătura lui Francesco Corselli. Compozitorul italian ce provenea dintr-o familie franceză avea 35 de ani; se mutase destul de recent la Madrid unde va rămâne încă patru decenii, pînă la sf vieții. In acest oraș s-a impus ca tenor, clavecinist, violonist dar și profesor al copiilor familiei regale, fiind numit chiar maestru al capelei regale spaniole. Aceste elemente biografice explică probabil și opțiunea lui Jodi Savalli de a "întregi" succesiunea numerelor de operă vivaldiene cu asemenea "inserturi" instrumentale și vocale, purtând semnele acurateții sale stilistice.

O altă partitură intitulată "Farnace", scrisă pe același libret a fost realizată mai târziu, în secolul XVIII, de Myslivecek .