Naționalismul în muzică: vreau să vorbesc în special despre George Enescu și ce înseamnă acest naționalism în muzică. George Enescu, sigur, este compozitorul pe care noi îl cunoaștem foarte bine, e de la noi, din România, și întotdeauna mă bucur foarte mult să vorbesc despre George Enescu și despre naționalismul în muzică.

Ce înseamnă acest lucru? Un compozitor care este inspirat de esența țării din care se trage, este inspirat de esența artistică, de esența vizuală, de esența muzicală, de esența dansului, a ritmului din țara în care s-a născut și a crescut. Iar Enescu a făcut acest lucru atât de frumos în lucrările pe care el le-a scris. Mă refer, sigur, la cele două rapsodii în primul rând și, în special, la Rapsodia I; scrisă la vârsta de 19 ani, când Enescu deja era plecat din țară. El era la Paris, studia vioara, compoziția, dirijatul. Și, când s-a reîntors în țară, în 1903, a vrut să aducă niște lucrări cu el pe care le-a scris acolo. Este o lucrare scrisă din perspectiva unui tânăr plin de nostalgie față de lucrurile frumoase pe care le-a lăsat acasă.

Eu mă identific foarte mult cu această lucrare, deoarece și eu, ca și Enescu, am plecat tânăr din România ca să studiez în Statele Unite. Și țin minte că, ajungând acolo, ascultând Rapsodia nr. 1 de Enescu îmi aducea o pace în suflet ca și când aș fi revenit acasă ca să văd și să aud muzica, să văd cultura, să văd oamenii, familia pe care am lăsat-o în urmă.

În această rapsodie, Enescu folosește melodii lăutărești pe care cu toții le cunoșteau și cu toții le cunoaștem și acum, folosește ritmuri foarte specifice dansurilor românești. Mie în special îmi place un pasaj pe care îl numesc "valsul transilvănean". Este un vals specific din Transilvania pe care Enescu îl folosește în această lucrare și întotdeauna povestesc orchestrelor cu care lucrez despre această piesă.

Dar cred că atunci când vom asculta cu toții această piesă sper să pună un zâmbet pe fețele dumneavoastră, deoarece această piesă întotdeauna mie mi-aduce fericire, îmi aduce bucurie în același fel cum naționalismul în muzică reprezintă, de fapt, o nostalgie și un tribut pe care noi îl dăm țării în care ne-am născut.