"O pregătire intensă care durează de mai mulţi ani de fapt; sunt la a treia participare la Concursul Enescu. Într-un concurs e nevoie de foarte multă tenacitate, disciplină şi lucrul acesta este extraordinar. De altfel, concursul are, în afară de beneficiul premiului în sine - dacă reuşeşti să iei un premiu sau să fii recompensat în vreun fel - un beneficiu incomensurabil mai mare, acela al pregătirii dinainte de un concurs, care, automat, face ca nivelul individual al instrumentistului, al muzicianului, să crească fantastic. Deci, din punctul acesta de vedere, concursul este excepţional. Partea lui negativă ar fi, să spunem, cea emoţională. Bartok avea o vorbă - el spunea "concursurile sunt pentru cai, nu pentru muzicieni", dar din păcate astăzi este foarte greu pentru tinerii muzicieni să facă o carieră solidă fără concursuri." Tot în 1989 s-a născut şi violonista Diana-Maria Turcu. A absolvit cursurile de masterat la Zürich, iar înainte a studiat  la Iași, Botoșani şi Weimar. A participat la cursuri de măiestrie susținute de Maxim Vengerov, Mihaela Martin, Joshua Epstein, Sebastian Hamann şi a susţinut concerte în România, Elveția, Franța, Grecia, Lichtenstein şi Rusia. 

"Participarea mea la Concursul Enescu este o reuşită şi doar prin simplul fapt că am fost invitată la acest concurs. E o onoare pentru mine să cânt în faţa unor nume atât de mari precum Mihaela Martin, Remus Azoiţei, Silvia Marcovici, Pierre Amoyal, Florin Croitoru. Cum m-am pregătit? Multă muncă, renunţare la uşoarele plăceri ale vieţii. Să zicem că vara mi-am petrecut-o mai mult cu vioara în mână între patru pereţi pregătind repertoriul pentru concurs. Dar, după cum zicea şi marele nostru Enescu, arta înseamnă renunţare la micile plăceri ale vieţii."

Ce înseamnă acest concurs pentru tine?

"Înseamnă foarte mult, pentru că întotdeauna mi-am dorit să particip la acest concurs. Din copilărie le spuneam părinţilor mei că într-o zi voi fi şi eu acolo. Şi uite că s-a întâmplat!"