Numărul montărilor internaţionale ale capodoperei lirice enesciene "Oedipe" s-a mărit, din 8 decembrie 2013, cu cea propusă de Opera din Frankfurt.  Este subiectul cronicii pe care Monika Ritterhaus o semnează pentru The New York Times, şi din care reţinem:  „Producţia aparţine regizorului veteran Hans Neuenfels, ale cărui montări radicale i-au înfuriat pe mulţi amatori de operă tradiţionalişti. În cazul lui 'Oedip', controversa provine nu din felul în care montată operă, ci din ceea ce el şi dirijorul Alexaneder Liebreich au decis să omită. Este vorba de întregul Act 4, cu o durată de 30 de minute, care încheie opera pe o notă optimistă. Spectatorii vor fi astfel privaţi de momentul mântuirii 'creştine' a unui Oedip bătrân, aflat pe moarte, după nenorocirile pe care soarta i le-a adus de-a lungul vieţii.

 Regizorii sunt, uneori, prea preocupaţi de presupusa problemă a unui final fericit pentru operele serioase. Şi, cu toate acestea, nu se poate nega forţa unui final cu imaginea lui Oedip, cu faţa însângerată, după ce şi-a scos ochii, care se confruntă cu izgonirea din Teba şi cu o existenţă nomadă alături de fiica sa Antigona, singurul său companion. Pe de altă parte, Neuenfels  cu siguranţă nu şi-a pierdut capacitatea de a şoca.

 Un alt detaliu discutabil implică includerea unui arheolog din zilele noastre, care inspectează Teba la începutul operei şi, mai târziu, este transformat în Oedip. Liebreich dirijează o reprezentaţie de o intensitate concentrată, jucată cu convingere. Respectând dorinţa lui Enescu, aceea ca publicul să înţeleagă textul, 'Oedipe' este tradusă în germană din originalul în limba franceză, facilitând astfel accesul publicului din Frankfurt la forţa acestei lucrări importante, notează Monika Ritterhaus.