Arhivă : Votează discul de muzică clasică al anului 2016 Înapoi

Ștefan Tarara - 'The sound of 20s': CD Review, 4 ianuarie 2016

Publicat: marți, 29 Decembrie 2015 , ora 11.15
"The sound of 20s" este titlul acestei primei apariții discografice semnată de tânărul violonist german de origine română Ștefan Tarara.

Ștefan Tarara este absolvent al Universității de Arte din Zurich cu diplome în Interpretare și Pedagogie muzicală. Este concert-maestru al Orchestrei Filarmonicii din Mannheim, câștigător al mai multor premii internaționale: premiul III la Concursul Internațional "H. Wieniawski" (Poznan, 2011) , premiul I la Concursul Internațional de Vioară "R. Lipizer" (Italia, 2011), premiul II la Concursul Internațional "Tibor Varga" (2008). De remarcat pentru publicul din România este faptul că Ștefan Tarara a câștigat premiul I la ultima ediție a Concursului Internațional "George Enescu" de la București, desfășurată în 2014. Cel mai important premiu de până acum pentru Ștefan Tarara, dacă luăm în considerare faptul că artiști precum Radu Lupu, Alexandru Tomescu sau Elisabeth Leonskaja au debutat câștigând un premiu la acestă competiție.

În prezent Ștefan Tarara deține bursa germană "Musikleben", busă care i-a permis să cânte pe o vioară construită de lutierul napoletan Nicolo Gagliano. Este un instrument cu un sunet deosebit de frumos, pe care îl veți remarca cu singuranță ascultând această primă apariție discografică semnată de Ștefan Tarara.

"The sound of 20s" este, ca sa îl citez pe autor: "un eșantion din culorile, contrastele și emoțiile anilor 20' (ai secolului trecut)". Pentru a ilustra concepția albumului Stefan Tarara a ales Sonata nr 1 de Ernest Bloch, compusă în anul 1920, Sonata a 2-a de Maurice Ravel semnată de compozitorul francez în 1927, ambele lucrări pentru vioară și pian, dar și Sonata a 3-a op 25 "în caracter popular românesc" pentru pian si vioară compusă de George Enescu în anul 1926.Singura lucrare care sparge concepția albumului este Duo-ul pentru vioară și pian "Suvenirs d'Espagne" a compozitorului belgian Jacques Alphonse de Zeegant, opus compus în anul 2007.

Dincolo de această lipsă de consecvență, atent la conținutul muzical al discului, am remarcat violonistica viguroasă și sigură a lui Ștefan Tarara, evidențiată mai ales în sonata semnată de Ernest Bloch, dar și paleta de culori pe care o crează în interpretarea muzicii lui Ravel.

Ștefan Tarara este acompaniat de Lora Vakova-Tarara, soția sa. O pianista cu o tehnică foarte bună, expresivă, care își asumă cu conștiinciozitate rolul de acompaniator, poate prea temeinic, în opinia mea, în sonata lui Enescu, opus în care compozitorul si-a dorit ca pianul să fie un partener de dialog cel puțin egal cu vioara. Cu toate astea pe întreg, albumul scoate în evidență coeziunea și comunicarea artistică dintre cei doi, fiind un argument cât se poate de pozitiv pentru această etapă a evoluției lor interpretative.

Într-un interviu Ștefan Tarara vorbește despre opusul enescian: "Interpretarea acestei sonate este o călătorie fascinantă prin tot felul de experiențe emoționale, de la melancolia permanentă la dansul extatic. Putem spune, fără să greșim, că Enescu a creat o "Simfonie în formă de Sonată". Această lucrare continuă să mă surprindă și sunt uluit de detaliile noi și de momentele fascinante pe care le descopăr de fiecare dată când o interpretez."

Albumul "The Sound of 20" face parte din Campania "Votează discul de muzică clasică al anului 2016" - campanie ce va începe din 11 ianuarie.


Gabriel Marica