Ediția din 25 septembrie a emisiunii "Muzici tradiționale" continuă călătoria sonoră prin ținuturile românești, în cadrul campaniei "Moștenitorii României" - un proiect Radio România dedicat sărbătoririi Anului Centenar al Marii Uniri - cu prezentarea unor fragmente din repertoriul folcloric din Banat.

De la vechi la nou, dinspre simplitatea zicerilor ancestrale, vocale și instrumentale, înspre complexitatea sonorităților mai recente, muzicile tradiționale din Banat au demonstrat, în timp, forță și vitalitate, fantezie și expresivitate, ca elemente proprii ale unei culturi puternice, dinamice și viabile. Muzica bănățeană includea, cândva, un repertoriu ancestral, ca reflectare a civilizației pastorale (în Banatul de munte) sau a celei agrare (în zona de câmpie). Din aceste considerente, în ediția din 25 septembrie, mi-am propus să prezint câteva exemple care provin din timpuri istorice diferite, mai vechi și mai noi.

Vom urmări, mai întâi, piese din fondul arhaic al acestui ținut românesc, care fac parte din repertoriul pastoral și din genul liric, exemplare de o vechime incontestabilă, interpretate, în perioada interbelică, vocal sau instrumental, de rapsozi populari țărani, din sate de pe văile și de la poalele Munților Banatului. În același timp, în orașele dinspre câmpie, de pildă la Caransebeș sau Lugoj, se impuneau deja ansamblurile profesionalizate, așa-numitele "bande", formații hibride, cu soliști la trompetă sau la saxofon (foarte apreciat în epocă, înlocuind deja taragotul), împreună cu instrumente cordofone care asigurau armonia: vioara, viola și contrabasul. În acele timpuri, repertoriul s-a modificat, baladele și cântecele rituale de nuntă au fost abandonate în favoarea pieselor de virtuozitate iar lăutarii au părăsit cântarea mixtă, vocal-instrumentală, care a fost preluată de soliști specializați.

Pentru ultima secțiune a ediției din 25 septembrie vă propun să facem cunoștință cu sonoritățile deosebite ale fanfarelor țărănești din Banat. Tradiția formațiilor lăutărești alcătuite din instrumente de suflat din alamă este veche, atât în zona balcanică, în Banat dar și în Moldova. În cazul muzicilor de fanfară bănățene atrage atenția, în primul rând, acea dezvoltare melodică bazată pe o multivocalitate de tip eterofonic în care fiecare intrument solist propune propria sa variantă iar interpreții intră pe rând, se urmăresc, se îngână și își împletesc cântarea. Rezultatul este uimitor și spectaculos în același timp, mai ales în cazul melodiilor lente, desfășurate în ritm liber, rubato, pe care localnicii le numesc doine; variantele suprapuse ale aceleiași melodii principale sunt expuse defazat, la intervale temporale variabile, rezultând "ecouri" sonore impredictibile și neregulate.

Vă invit, așadar, marți 25 septembrie 2018, de la ora 19.00, să descoperim împreună câteva dintre sonoritățile folclorice bănățene, de la munte la câmpie.