Arhivă : Evenimentele săptămânii Înapoi

Seara de operă: Premiera operei La Juive de Halevy, cu Aleksandra Kurzak și Roberto Alagna

Publicat: duminică, 26 Iunie 2016 , ora 19.00

Cea mai "mare" dintre "grands operas"

În urmă cu 2 secole, "La Juive" era una dintre operele cele mai des cântate: semnată de Jacques Elias Halevy (1799 - 1862) la vârsta de 35 de ani, pe vremea când activa ca chef de chant la Opera din Paris, compozitor - extrem de influent - care a marcat o întreagă generație de muzicieni francezi (profesor al lui Gounod, Saint-Saens, Ambroise Thomas și Bizet!) și care a influențat cele două generații de compozitori europeni apărute între Rossini și Verdi, precum și între Cherubini și Wagner.

Pentru Gustav Mahler (1860 - 1911), era una dintre cele mai valoroase opere scrise vreodată; iar pentru anti-modernistul Hans Pfitzner (1869 - 1949), obiectul admirației sale necondiționate, una dintre foarte rarele partituri cu adevărat dramatice, compuse în secolul al XIX-lea.

Wagner i-a studiat finețurile dramatice și muzicale toată viața; iar Franz Liszt, inspirat de aceeași "La Juive" avea să compună un an mai târziu de la premiera acesteia, "Reminiscences - Fantaisie Brillante" pentru pian.

Destinul operei și destine legate de "La juive"

Compusă pe libretul - captivant și foarte bine construit! - al celui mai valoros dramaturg francez al primei jumătăți a secolului al XIX-lea, Eugene Scribe, "La Juive" ("Ebreea") era în fapt, rezultatul uneia dintre cele mai izbutite fuzionări între inspirație și o tehnică de compoziție cu adevărat "mari", al cărei succes, numai aberația ideologică a nazismului - prin furibunda lui luptă împotriva a tot ce era "produs evreiesc" - îl putea anihila. Ori pentru că, atât subiectul cât și compozitorul operei se încadrau perfect în această categorie, așa s-a și întâmplat: revenirea operei realizându-se după cel de-al doilea război mondial, în primul rând datorită tenorilor care au interpretat rolul Eleazar (tatăl "Ebreei"), cu toate că titlul ei avea referință feminină...

Însuși marele Caruso s-a ambiționat să-și asume acest rol pe scena Teatrului "Metropolitan" din New York, fără să știe că va fi și ultimul din cariera sa. În timp ce la Berlin, Josef Mann a chiar murit pe scenă, cântându-l. Apoi, Richard Tucker a fost extrem de atașat de Eleazar, se pare din rațiuni religioase, dar și din dorința de a fi considerat "Caruso-ul american". In timp ce, în ultimii 25 de ani, Jose Carreras și Neil Shicoff au fost tenorii care au susținut cu brio partitura acestui rol: în special pe scena Operei de Stat din Viena, într-o producție a operei "La Juive" de mare succes, propusă de intendantul Ioan Holender.

La Juive "în direct" de la opera de Stat din München

Duminică, 26 iunie, este rândul Operei Bavareze să aducă un nou interpret pentru Eleazar în persoana tenorului francez Roberto Alagna (53 de ani): un fort tenor - cum spun francezii - puternic, matur, cu un registru mediu plin de forță (scriitura rolului este centrată în acest registru), capabil să arcuiască - superb! - liniile vocale ale celebrei "Rachel, quand du Seigneur" pe care a cântat-o până+ acum doar în recital, și să impresioneze, eventual, până la lacrimi. Iar în rolul Rachel, aproape o debutantă - în persoana sopranei poloneze Aleksandra Kurzak - în locul letonei Kristine Opolais! - care, deși are deja 38 de ani, e lipsită de experiența repertoriului  grand opera și, la prima impresie, de asemeni lipsită de culoarea și forța vocală ale rolului acceptat.

Dar, să nu plecăm cu idei preconcepute! Ci doar, cu un motiv în plus, pentru a urmări "în direct" duminică, de la ora 19.00, premiera operei lui Halevy, "La Juive" - în regia lui Calixto Bieito și sub conducerea muzicală a lui Bertrand de Billy -  de la München.

Luminița Arvunescu