O întâlnire cu muzica lui Verdi rămâne una dintre satisfacțiile mari ale iubitorilor de operă. Dincolo de adevăratele "șlagăre" sunt unele partituri care s-au cântat destul de rar o lungă perioadă și nu din motive ....muzicale ci - de multe ori - din argumente legate de găsirea unui glas adecvat care să reliefeze complexitatea țesăturii vocale. In lista unor asemenea titluri se înscrie și Macbeth, prima dintre operele lui Giuseppe Verdi inspirată de piesele lui Shakespeare, a 10-a în succesiunea creațiilor sale destinate teatrului liric., cea a cărei versiune discografică din 1959 v-o propune în această ediție genericul Opera în interpretări de referință - ediția din 31 mai, de la ora 19,30.

Inregistrarea a fost realizată în perioada în care opera Metropolitan din New York prezenta cu mult succes, pentru întîia dată în istoria stagiunilor sale, acest titlu verdian (care insă mai răsunase deja la New York). Dirijor urma să fie Dmitri Mitropoulos dar cum problemele sale de sănătate l-au adus în spital, bagheta care l-a înlocuit pentru această producție a fost cea a lui Erich Leinsdorf . Vienez prin naștere și școală, american prin adopție, Leinsdorf acumulase experiența de asistent al lui Bruno Walter dar și al lui Arturo Toscanini la Festivalul de la Salzburg; prezența sa la Met a început din 1937 ca asistent iar mai târziu a fost un etalon al spectacolelor de operă germană (în primul rând Wagner) dar a primit elogii și ca dirijor al muzicii lui Puccini.

Inițial în rolul Lady Macbeth fusese anunțată Maria Callas, cea care triumfase la Scala cu accentele ei dramatice în discursul solistic atât de solicitant. Dar conflictele cu echipa managerială de la Metropolitan Opera au dus la înlocuirea sa cu Leonie Rysanek, mai puțin cunoscută publicului american.

Așa cum s-a întâmplat și în cazul dramei shakespeariene și în versiunile operei lui Verdi accentele interpretative au adus în atenție dilema: Macbeth sau Lady Macbeth în cel mai pregnant con de lumină al reflectoarelor ? Atunci când Maria Callas s-a aflat pe scenă se spune că a focalizat întreaga atenție prin forța ei dramatică, așa cum a fost la Scala într-o montare păstrată și într-o înregistrare live din 1952, mult alterată de condițiile tehnice utilizate atunci. Integrala LP sub bagheta lui Victor de Sabata stă mărturie versiunii ei dar - din rațiuni de natură tehnică - am ales momente discografice semnate mai târziu de Maria Callas pentru marile sale secvențe vocale ca Lady Macbeth, în compania Orchestrei Philharmonia condusă de Nicola Rescigno.

Varianta integralei pentru care am optat are - îndrăznesc să afirm - un relief deosebit în plan vocal prin prestanța solistică statuară a lui Leonard Warren în rolul titular, prin tensiunea expresivă condusă gradat , prin robustețea sonoră a imaginii sale. Este atât de convingător prin rostirea glasului său încât ai parcă fața ochilor și dimeniunea vizuală, impunătoare a conducătorului de oaste scoțian. Ascultându-l în această inregistrare din 1959 a spectacolului cu Macbeth de Verdi, cu întreaga încărcătură dramatică investită în acest rol, cu forța trăirii expresive a personajului titular nu poți să nu îți amintești că acest bariton a dat totul pe scenă, cu acea intensitate care l-a făcut, în primăvara următoare să cadă secerat pe podiumul de la Met, în distribuția operei "Forța destinului", unde apărea alături de Renata Tebaldi. Nu avea încă 49 de ani !

Pentru soprana austriacă Leonie Rysanek, rolul Lady Macbeth a însemnat debutul la Met. Implinea 33 de ani dar avea deja o carieră europeană importantă, strălucind la Bayreuth ca Sieglinde (din 1951). Apariția sa a fost lăudată în cronicile vremii ca o revelație, argumentele fiind și de natură vocală dar și dramatică.

Chiar dacă nu cu multe luni în urmă ați avut ocazia de a auzi "live" Macbeth cu una dintre marile dive ale prezentului, merită să vă reîntâlniți cu aceste pagini de o rară forță expresivă în aceste versiuni legendare, duminică 31 mai, de la opra 19,30, la Opera în înregistrări de referință!