Silvia Şerbescu se înscrie în seria portretelor marilor figuri ale culturii româneşti, fiind o pianistă care a apărut în muzica românească la sfârşitul celui de-al treilea deceniu al secolului a XX-lea, într-o perioadă în care publicul era atras de artiştii străini.

A debutat în 8 aprilie 1928, în postura de solistă a Filarmonicii din Bucureşti, condusă de Ion Nonna Otescu. În acel moment a reprezentat o neaşteptată surpriză, tânăra pianistă situându-se la nivelul celor mai buni instrumentişti de peste hotare. Tehnica modernă a fost cea care a impresionat de la bun început în cântul ei.

A urmat, în paralel cu Facultatea de Matematică, cursurile Conservatorului, pe care l-a absolvit în 1924 la clasa prof. Constanţa Erbiceanu. Un an mai târziu, pleacă la Paris, unde studiază, la École Normale de Musique de Paris, cu recunoscuţii pianişti şi pedagogi Alfred Cortot şi Lazare Lévy.

În anii următori, Silvia Şerbescu cântă cu regularitate, fie ca solistă a Filarmonicii bucureştene, fie în recitaluri sau ca parteneră de scenă a lui George Enescu. În afara ţării, pianista a concertat în Italia, Turcia, Finlanda sau Suedia.

În octombrie 1962, în cadrul manifestărilor muzicale prilejuite de Centenarul Debussy, a susţinut în sala Ateneului Român un memorabil recital cuprinzând ciclul integral al celor 24 de Preludii ale compozitorului francez. Ca şi lucrările creatorilor francezi, muzica spaniolă a reprezentat pentru Silvia Şerbescu, un adevărat "domeniu de predilecţie".

Caracterul solemn, amploarea sunetului, forţa şi siguranţa execuţiei - sunt cuvinte folosite pentru a-i descrie fiecare interpretare. În 22 aprilie 2015 marcăm cei 50 ani de la trecerea sa la cele sfinte printr-o ediţie specială a rubricii Interpretul Zilei, începând cu ora 10:00. Lucrări de Isaac Albeniz, Claude Debussy şi Serghei Prokofiev sunt propunerile realizatoarei emisiunii Arpeggio, Irina Cristina Vasilescu, pentru a construi portretul pianistei Silvia Şerbescu.