Continuăm cu lista noastră subiectivă legată de premiile Grammy din anul 2017, pentru a ne face propria selecţie, bazată pe o părere încă pertinentă legată de actualitatea muzicală. La secţia album de muzică contemporană au câştigat favoriţii mei de la Snarky Puppy, o adevărată bombă muzicală, una dintre cele mai inteligente, complexe şi accesibile trupe apărute în ultimii ani în muzică. "Culture vulture" reprezintă persoana cu minte deschisă, capabilă să înţeleagă şi să folosească elemente din peisajul pluri-cultural al lumii, cu convingerea că toate seminţiile pământului, deşi trăiesc în culturi definite diferit, au foarte multe în comun, mai ales în privinţa comunicării şi a exprimării artistice. Intraţi din nou în studio, muzicienii improvizează pe structuri solide, folosind motive ale lumii muzicale într-o incredibilă demonstraţie de bun gust şi măiestrie, totul în cel mai modern limbaj muzical posibil. Jazz-ul se simte în formulele suflătorilor, în solo-uri şi în clasa fiecărui component al grupului, dar "Culcha Vulcha" este mult mai mult decât un album de jazz. Muzica provoacă şi satisface pe mai multe căi, creativitatea fiind susţinută de un solid echilibru dintre disciplină şi libertate. Snarky Puppy a devenit un nume foarte important prin execuţie, scriitură şi coeziune, iar acest album le continuă intenţiile într-o formă şi mai concentrată şi extrem de agreabilă. Nici măcar şlefuiala mai mult folosită ca pe alte producţii nu afectează bogăţia şi savoarea acestui fabulos grup. E clar că e una dintre cele mai frumoase alcătuiri muzicale ale anului 2016.

Trecem la albumul de jazz vocal, câştigat de favoritul publicului din ultimii ani, Gregory Porter. Când se întâmplă să ajungi unul dintre cei mai apreciaţi vocalişti din lume în doar cinci ani, în această atmosferă sever concurenţială, înseamnă că ai reuşit să adaugi vocii tot ce e nevoie pentru un impact de forţă: abordare modernă, discurs actual, aranjamente instrumentale pe măsură şi desigur, un management competent. Dar înainte de toate e personalitatea. Asta se întâmplă cu Gregory Porter, care de la primul său album, "Water", apărut în 2010, îşi dezvoltă un loc bine meritat şi aşteptat în lumea vocilor. Stilul personal de a scrie şi de a cânta a adunat deja un public larg, iar festivalurile îl cer constant. Câştigătorul Grammy din 2017 este albumul "Take me to the alley", o reflectare cât se poate de clară a nivelului la care acest minunat muzician a ajuns.

Încheiem trecerea noastră prin laureaţii şi nominalizaţii Grammy cu premiul pentru album la categoria latin jazz, ajuns anul acesta la legendarul Chucho Valdez, fiul lui Bebo Valdez, de 40 de ani este liderul grupului Irakere, care a inclus numai nume devenite ulterior cunoscute în America, odată cu emigrarea aproape în masă a muzicienilor (Arturo Sandoval, Paquito Drivera sau Carlos Averhoff sunt doar câţiva dintre ei). Odată invitat la celebrul festival francez Jazz Marciac, Chucho Valdes a ales să prezinte un concert care să celebreze muzica de patru decenii a puternicului grup prin care au trecut zeci de muzicieni în drumul lor spre visul american. Un concert perfect pentru a învăţa specificul acestei muzici, devenită atât de liberă, menţinută la maximum de intensitate prin teme, improvizaţii şi o complexitate ritmică uimitoare, cel puţin pentru europenii ţinuţi în frâu de sistemul temperat. Pianul, suflătorii şi percuţioniştii ne aduc, în 2016, tot ce e bine să ştim despre cultura muzicală cu rădăcini cubaneze. Un concert ca toate celelalte, dar care, prin pulsul dat de claves, ne conectează la cele mai însufleţite surse de muzică.