Seria “Poveştile de succes ale muzicii” de la Radio România Muzical împlineşte, în 2019, 10 ani. Fără a fi foarte precis, cred că ea înseamnă, până în momentul de faţă, interviuri cu peste 80 de mari personalităţi ale vieţii muzicale internaţionale (între care se numără, bineînţeles, nu puţini români); iar experienţa întâlnirii cu cei mai mulţi dintre aceşti oameni rămâne, pentru mine cel puţin, printre cele mai solide motivaţii să nu aleg un alt drum.

Dincolo de asta, recunosc faptul că revine periodic, probabil la fel ca în cazul oricui se ocupă de radio - şi poate şi de muzică - întrebarea: are cu adevărat sens, noimă, ceea ce fac, serveşte într-adevăr cuiva, în primul rând ascultătorului? Apreciază acesta rezultatul, contează cu adevărat tot efortul tău? Reuşeşte el să schimbe ceva în bine, să aducă anumite lămuriri şi, mai ales, să pledeze eficient şi onest cauza muzicii? Confirmările sau infirmările cu adevărat relevante vin rar şi sunt dincolo de sondajele de audienţă dar şi dincolo de ecourile – pozitive, ale celor care te simpatizează sau negative (ale celor care nu te plac defel). O prietenă, pianistă, ne spunea, deunăzi, de ce e pasionată de traseele montane: pentru că aşa ştie că a atins cu adevărat un obiectiv – în muzică totul rămânând, mereu, perfectibil.

Am făcut toată această introducere doar pentru a vă spune că rar, foarte rar şi, mai ales, indirect, îţi vin răspunsuri care clarifică fără umbre toate aceste dileme: îl celebrăm, în 2017, pe Dinu Lipatti, la centenarul naşterii sale. Şi constatăm că cel mai respectat dintre toţi pianiştii români, un adevărat reper absolut pe acest teritoriu, nu a lăsat în urma sa măcar un interviu radiofonic în limba română (există câteva în limba franceză, realizate de Radiodifuziunea elveţiană); şi că exact la fel stau lucrurile şi în cazul lui George Enescu (care se bucura de un şi mai mare respect decât Lipatti şi care a trăit cu 5 ani mai mult). Cu alte cuvinte, poate primii doi cei mai reprezentativi muzicieni de la noi nu au lăsat mărturii vorbind limba română! Fireşte, nu din vina lor!

Iată, deci, cel mai bun imbold de a nu rata nimic din ceea ce merită consemnat privitor la activitatea şi la modul de a gândi al muzicienilor reprezentativi de la noi – şi nu numai de la noi; iar postul de radio pe frecvenţele căruia mă adresez dvs. – care în 24 martie împlineşte 20 de ani – face asta cu consecvenţă şi cu fidelitate faţă de realitate de la bun început.

I-am fost alături – și îi vom fi în continuare – dirijorului Cristian Măcelaru, un strălucit exemplu al visului american devenit realitate, pe limba română: cel plecat din Banat la vârsta adolescenței care, prin multă muncă și talent polivalent remarcabil a devenit cel mai tânăr concert-maestru din istoria Orchestrei Simfonice din Miami, compozitor, dirijor în rezindență al Orchestrei Simfonice din Philadelphia și deja un obișnuit al celor mai bune ansambluri americane dar și europene. Cristian Măcelaru - invitatul a trei ediții “Poveştile de succes ale muzicii”, difuzate în februarie 2013.

Vine acum rândul Alexandrei Dariescu, o altă strălucită muziciană română care, ca și Cristian Măcelaru, s-a afirmat de la bun început în străinătate, construind tot cu multă muncă o strălucită carieră internațională în special în Marea Britanie: este o solistă obișnuită a Filarmonicii Regale din Londra și colaborează cu cele mai valoroase ansambluri de gen din Regatul Unit, se numără printre discipolii și apropiații lui Andras Schiff și are deja o discografie ce numără 5 titluri. Alexandra Dariescu vine la București pentru a sărbători vineri, 24 martie, de la ora 19,00, cele 2 decenii de Radio România Muzical, cântând Concertul nr. 2 de Serghei Rahmaninov în compania Orchestrei Naționale Radio. Iar de duminică, 26 martie, de la ora 10,00, este invitată la microfonul “Poveştilor de succes ale muzicii”, spaţiu în care ne vom strădui să aflăm cât mai multe despre ce înseamnă… povestea ei.

Alexandra Dariescu spunându-ne ce însemnăm pentru ea:

“Radio România Muzical l-am ascultat prima dată pe internet acum mulţi ani - cred că acum vreo zece ani, eram în Londra deja - şi cred că am început să colaborăm… pur şi simplu, au fost nişte interviuri foarte scurte sau s-a preluat o ştire de unde cântam eu şi a fost anunţată pe website sau pe post… nu ştiu. Colaborarea noastră mai profundă a început acum câţiva ani. Şi, pentru publicul românesc, este extrem de important să avem aşa un post de radio care nu numai că promovează, dar informează foarte mult despre activităţile noastre, ale românilor care suntem în străinătate şi despre care oamenii din ţară s-ar putea să nu audă aşa de multe. Aşa că, pentru mine, Radio România Muzical are un rol extrem, extrem de important; este vital! Şi m-a susţinut foarte mult.”