Un album lansat pe 4 noiembrie 2016, On my new piano, album semnat de pianistul Daniel Barenboim, poate fi ascultat la Radio România Muzical în premieră luni, 9 ianuarie de la ora 19.00, în reluare duminică, 15 ianuarie, de la ora 13.05.

Încă din mai 2015, Daniel Barenboim și-a prezentat noul său pian presei: un pian la manufacturarea căruia s-au lucrat 4000 de ore, un pian de concert care poartă numele lui Barenboim și îmbină caracteristicile unui pian modern Steinway cu câteva dintre calitățile instrumentelor din epoca lui Franz Liszt, constând mai ales în transparența și timbralitatea deosebită a sunetelor emise.

Când în 2011, Barenboim a avut ocazia să cânte pe un pian restaurat care i-a aparținut lui Franz Liszt, a sesizat diferența dintre sonoritatea acelui pian și instrumentele moderne și atunci a început să-și pună problema că ar dori să-și creeze propriul pian. A apelat mai întâi la Steinway, însă a fost îndrumat către un manufacturier belgian de piane, Chris Maene, cel care în final, a creat noul pian Barenboim. Prima diferență importantă între un pian modern și pianul Barenboim este faptul că toate corzile din interior sunt dispuse drept la pianul Barenboim, spre deosebire de pianele obișnuite, unde în grav, corzile sunt încrucișate.

Iar pe noul său album, Barenboim și-a propus să abordeze lucrări din cele mai importante stiluri, tocmai pentru a explora posibilitățile noului său pian: 3 sonate de Domenico Scarlatti, 32 de variațiuni de Ludwig van Beethoven pe o temă originală, Balada nr.1 de Frederic Chopin, Marș solemn din Parsifal de Wagner, în aranjamentul lui Franz Liszt, Funerailles din 10 armonii poetice și religioase și Mephisto Vals nr.1 de Franz Liszt.

Noul pian al lui Daniel Barenboim, pianul Barenboim: un pian ce încearcă să combine calitățile unui pian modern cu cele ale pianelor istorice, însuși Barenboim afirmând că nu și-a propus să creeze un pian mai bun decât Steinway sau că pianul său ar rivaliza clasicul Steinway. Este însă o alternativă, venită din partea unuia dintre artiștii cei mai personali și nonconformiști, de fapt, ai timpului nostru. Sonoritatea acestui pian mi se pare mai potrivită pentru repertoriul clasic sau baroc; pentru repertoriul romantic, sunetul sticlos din acut pare să nu fie la fel de adecvat ca cel al unui pian obișnuit Steinway.

Așa cum au sesizat și alți comentatori internaționali, diferențele dintre pianul Barenboim și un pian modern Steinway nu sunt radicale, ci mai curând de nuanță, deși pentru cei avizați este sesizabil sunetul mai sticlos al pianului Barenboim și faptul că un pian Steinway sună în general mai omogen. Dincolo de aceste aspecte de nuanță, este cert că albumul On my new piano este de fapt o demonstrație a unui pianist redutabil care în noiembrie 2017 va împlini 75 de ani și care arată încă o dată că este unul dintre marii pianiști ai timpurilor noastre.