Când se amintește despre un compozitor pe nume"Loewe" ne gândim de obicei la faimosul musical My fair Lady, lansat pe Broadway cu 6 decenii în urmă. Dacă Frederick Loewe venea pe lume cu 115 ani în urmă la Berlin, într-o familie austriacă și se stabilea apoi în Statele Unite devenind abia la maturitate un autor celebru, un alt Loewe s-a impus în viața muzicală europeană în prima parte a secolului XIX: a fost Carl Loewe, născut în Saxonia acum 220 de ani, în 30 noiembrie, numit adesea de muzicologi "Schubert al nordului german", nu neapărat pentru că era cu aproape un an mai vârstnic decât vienezul său contemporan ci, mai ales, pentru rolul său în dezvoltarea repertoriului vocal-cameral. Profesor și apoi director muzical la Stettin, apreciat creator, dar și interpret vocal și pianist, Carl Loewe a fost și dirijor; pe când avea 30 de ani, el a condus de altfel și prima audiție a Uverturii la "Visul unei nopți de vară" de Felix Mendelssohn. In epoca de strălucire a marilor romantici europeni, Carl Loewe s-a bucurat de interesul contemporanilor săi în dubla ipostază de autor (mai ales în universul cameral) și de interpret, după 1844 efectuând turnee ca solist la Berlin, Viena, Londra, în Scandinavia și în Franța.

Pe parcursul unei jumătăți de veac creator (Carl Loewe stingându-se la vârsta de 72 de ani) muzicianul a realizat în jur de 500 de lieduri - marea lor majoritate numite de el însuși "balade". Richard Wagner a avut cuvinte de laudă pentru asemenea opusuri, iar înainte sa Robert Schumann apreciase bogăția expresivă a unui recital de lied în care Loewe a fost autor dar și solist vocal și pianist, așa cum făcea adesea, acompaniindu-se singur în aparițiile sale camerale.

Carl Loewe a scris pe versurile multor mari poeți germani dar și pe cele ale lui Byron - Melodiile evreiești fiind citate printre paginile sale reprezentative. Intre baladele lui Loewe incluse și astăzi în repertoriul marilor cântăreți figurează la loc de cinste și "Regele ielelor" op.1 pe textul lui Johann Wolfgang von Goethe și "Ceasul" op.123 (de versuri de Johann Gabriel Seidl). Mărturii sunt și versiunile discografice rămase de la Dietrich Fischer Dieskau și, respectiv Hermann Prey, programate în această emisiune, alese dintre cele aproximativ 500 de astfel de opusuri.

Acest "Schubert al nordului german" cum a fost numit adesea a demonstrat de timpuriu talent muzical: la 12 ani i se publicaseră deja pagini camerale vocale și instrumentale. A fost îndrumat întâi de tatăl său - institutor la Koethen, apoi la gimnaziul din Halle, unde glasul lui l-a impresionat pe Jerome Bonaparte ( pe atunci "Rege al Thuringiei"); i-a oferit o bursă care a fost anulată odată cu schimbările politice dar a reușit să își termine studiile și să intre la Universitatea ddin Halle pentru cursurile teologice. Turneele, activitatea didactică și cea componistică s-au împletit în biografia acestui muzician pe care cronicile vremii l-au menționat ca un excelent pianist, a cărui carieră s-a remarcat din tinerețe. Alături de Felix Mendelssohn a prezentat în primă audiție Concertul lui pentru 2 piane. Din creația lui Carl Loewe - născut cu 220 de ani în urmă - s-au păstrat 2 opusuri concertante pentru pian, pe care discografia ultimilor ani le readuce în atenție.

A lăsat în urmă și partituri ample în care este valorificată expresivitatea vocală (17 oratorii, motete, 6 opere) dar și creații instrumentale, care însumează - pe lângă sonate,duo, trio și cvartete și 2 simfonii.

Compozitorul Benjamin Britten la 4 decenii de la dispariţie

Personalitate pregnantă a vieții muzicale britanice spre mijlocul secolului XX, Benjamin Britten (stins din viață acum 4 decenii) s-a identificat cu ideea de modernitate în componistica epocii, reușind adesea să rămână și într-o zonă a accesibilității expresive. Dirijor și pianist în egală măsură, implicat și în cristalizarea unor noi direcții ale vieții muzicale britanice, Britten a lăsat o creație vastă, ilustrată într-o largă paletă de genuri componistice camerale sau orchestrale, de la operă la muzică de film, etc...

Calendarul muzical vă aduce în atenție (on air și on line, la Radio România Muzical) și un document sonor în care Benjamin Britten își dirijează a sa "Simfonie simplă".

Sâmbătă 3 decembrie, de la 15,05.