"Culture vulture" reprezintă persoana cu minte deschisă, capabilă să înţeleagă şi să folosească elemente din peisajul pluri-cultural al lumii, cu convingerea că toate seminţiile pământului, deşi trăiesc în culturi definite diferit, au foarte multe în comun mai ales în privinţa comunicării şi a exprimării artistice. Pe drumurile lor nesfârşite, cei din familia Snarky Puppy şi-au folosit imensul talent şi mintea deschisă pentru a aduna stiluri şi riff-uri influenţate din această masivă acumulare culturală. Intraţi din nou în studio, muzicienii improvizează pe structuri solide, folosind motive ale lumii muzicale într-o incredibilă demonstraţie de bun gust şi măiestrie, totul în cel mai modern limbaj muzical posibil. Jazz-ul se simte în formulele suflătorilor, în solo-uri şi în clasa fiecărui component al grupului, dar "Culcha Vulcha" este mult mai mult decât un album de jazz. Muzica provoacă şi satisface pe mai multe căi, creativitatea fiind susţinută de un solid echilibru dintre disciplină şi libertate. Snarky Puppy a devenit un nume foarte important prin execuţie, scriitură şi coeziune, iar acest album le continuă intenţiile într-o formă şi mai concentrată şi extrem de agreabilă. Nici măcar şlefuiala mai mult folosită ca pe alte producţii nu afectează bogăţia şi savoarea acestui fabulos grup. E clar că e una dintre cele mai frumoase alcătuiri muzicale ale anului 2016.

Prin paralaxă se poate înţelege deplasarea aparentă a unui obiect observat, în funcţie de schimbarea poziţiei observatorului. Acest fenomen îşi poate găsi aplicaţia muzicală pe albumul lansat de trio-ul Phronesis în 2016, al şaselea în zece ani de activitate. Jasper Hoiby, Ivo Neame şi Anton Eger cântă într-o relaţie aproape telepatică, iar dinamica albumului înregistrat într-o singură zi la Abbey Road te ţine permanent conectat. Doar baladele ne mai lasă să respirăm, printre piese derulate prin valuri de metamorfoze armonice, puls ridicat şi virtuozitate uimitor coordonată. Procedeele sunt atât de diverse, încât pot fi oricând folosite ca un masterclass de jazz modern, doar prin derularea în ordine a repertoriului. Când nu atrage atenţia prin coeziune şi aplomb, indiferent de piesă, secţia ritmică lasă suficient spaţiu pentru pian şi bas pentru a interacţiona magnific. Deşi e un proiect iniţiat de Hoiby, Phronesis este un grup în care atât prim-planul cât şi compoziţiile sunt echilibrat distribuite. Dacă adăugăm şi energia fenomenală degajată de acest album, înţelegem de ce formula de trio este atât de interesantă şi în mod special de ce acest grup anglo-scandinav este unul dintre cele mai atractive de pe scena europeană.