1 noiembrie 1928 - în peisajul bucureştean îşi face aparţia o nouă minune a lumii, o cutie sonoră ce avea să producă schimbări considerabile în viaţa de zi cu zi a tuturor. Desigur este vorba despre radioul românesc - o instituţie nouă, în care, după cum afirmau vocile vremii, "muzica răsună când doreşti, iar sufletul se cultivă numai prin simpla osteaneală de a asculta", sau cum spunea scriitorul Emanoil Bucuţa "radiofonia - un fel de telefon care vorbeşte pentru toţi, din izvoare tainice şi nevăzute". Ca orice început a fost greu. Până ca ascultătorii să se deprindă cu acest contact cu exteriorul, cu lumea, printr-o cutie sonoră ce oferea cuvântări, muzică, ştiri şi poezie sau, mai simplu, valori civilizatoare ale umanităţii, şi să devină parte integrantă din viaţa românilor a fost nevoie de multe demersuri pentru a concepe şi organiza o grilă de programe ambiţioasă, plină de cultură.

Până la acel "Alo, Alo, aici Radio Bucureşti" din 1 noiembrie 1928, ora 17.00, urmat de cuvântarea profesorului Dragomir Hurmuzescu, în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie, a existat o perioadă destul de lungă de pregătire. În lume, încă din 1921 îşi făcuseră apariţia transmisiile şi recepţiile, iar la noi de-abia în 1925 s-a înfiinţat Societatea Prietenii Radiofoniei, din iniţiativa Societăţii Române de Fizică.

O sumară incursiune în istoria începuturilor radiodifuziunii române marţi, 1 noiembrie la ora 17.05 (în reluare sâmbătă, 5 noiembrie de la ora 10.00) la Bucureştiul muzical de altădată.