Un dialog purtat cu Oana Pellea și patru emisiuni care au fost difuzate în luna mai a anului 2011. Multă emoție - Oana Pellea a început să lăcrimeze când vorbea despre George Enescu. Iată cum arată începutul dialogului nostru, purtat în cadrul emisiunii pe care o puteți (re)asculta joi, 5 mai, de la ora 11.30.

"Să definim locul muzicii în universul Oanei Pellea. Cei care v-au citit jurnalul îşi închipuie nişte lucruri, dar eu bănuiesc că dincolo de lucrările sau compozitorii care apar în jurnalul dumneavoastră e mult mai mult. Ce scrieţi acolo este doar vârful unui aisberg în universul dumneavoastră.

Am o poveste de iubire cu muzica, e adevărat, care durează de multişor. M-am îndrăgostit tot prin coridorul acesta numit armonie, tot dintr-o căutare, înspre un echilibru. Aţi văzut că şi animalele au preferinţe muzicale. Căţeluşa mea, fără nici un fel de glumă, se liniştea cu Mozart, pentru că vorba de armonie şi s-au făcut şi studii în sensul acesta. Ce pot să vă spun? Pot să vă spun că am momente în care chiar aşa simt şi consider că totul e muzică. Există un al n-lea simţ care îţi transformă totul în culoare la un moment dat, sau totul în muzică. Există roluri pe care le poţi construi muzical. Şi chiar dacă nu le construieşti planificat, dacă nu de la început îţi pui în gând o construcţie muzicală, la final, după ce e construcţia ridicată în picioare am realizat de multe ori că în sine o poţi defini ca o construcţie muzicală.

În dialogurile pe care le-am avut cu alţi oameni de cultură, ideea aceasta a construcţiei într-o formă muzicală sau care include o muzică intrinsecă apare deseori. Apare în cărţi, iată, apare în construcţia unor roluri de teatru. De ce e muzica atât de specială, de fapt? Apropo de faptul că muzica e un al şaptelea simţ sau e o altă dimensiune în care trăim… multă lume spune lucrul acesta şi, în mod specific, dintre toate artele mai ales la muzică se referă.

Eu cred că e limbaj universal, e un limbaj care foloseşte emisia de sunet, dar emisia de energie, într-un mod foarte direct. Şi-atunci, probabil că din cauza asta deschiderea noastră sau faptul că ne-atinge atât de mult de la animal până la om pe toţi… e limbajul acesta absolut universal. Nu trebuie neapărat să ai o cultură vastă ca să poţi să fii atins emoţional sau să fii atins de muzică. Trebuie doar să ai răbdare şi să ai deschiderea, bunăvoinţa. Şi aripa unei muzici îngereşti n-are cum să nu te atingă."