Arhivă : Recomandări Înapoi

“Chet Baker in Tokio” - o ediție „Jazz à la carte” în 2 aprilie

Publicat: joi, 31 Martie 2016 , ora 12.30

În anii '50, Chet Baker a devenit un simbol cultural al Americii. Avea charismă, un anume feeling "dureros" legat de mișcarea cool, o voce "dincolo de timp", dar în simbioză cu sunetul trompetei sale.

Concertul evocat avea loc cu puțin timp înainte de moartea sa tragică - acest lucru neînsemnând nici pe departe faptul că evoluția sa nu ar fi fost la înalțime - dimpotrivă. Sunetul este cald, clar, muzica este absolut fascinantă, acoperind deopotrivă registrul unei virtuozități întotdeauna asociate artiștilor consacrați, dar și al inspirației, atât de importante în sfera acestui discurs cu forme implicite de spontaneitate. Nu avem cum să ascultăm în întregime acest concert susținut la Hitomi-Kine-Kodo din Tokyo în 14 iunie 1987, dar cele 30 de minute sunt , credem, suficiente pentru a remarca profilul surprinzător al artistului, implicit muzica de un lirism delirant - ne gândim la emblematica "Almost Blue", compusă special pentru Chet Baker de Elvis Costello. Nu lipsesc însă accentele hard-bop. Chet Baker cânta la Tokio împreună cu pianistul Harold Danko, basistul Hein van der Geyn și cu John Engels la baterie.



"Chet Baker in Tokio" - un album considerat printre cele mai valoroase, chiar cel mai bun album lansat în anii '80 de trompetistul american - o figură cu un destin tragic, exponent al mișcării West Coast, după ce și-a început cariera în armată - chiar a cântat la Berlin în 298thArmy Band, înainte de 1948. În anii '50 alege cariera de muzician profesionist. Devine cunoscut în momentul în care Charlie Parker îl cooptează în grupul său, astfel încât se consideră ca debut, concertul susținut la Clubul "Tiffany" din Los Angeles, din 29 mai 1952. În aceeași vară Chet Baker începe să colaboreze și cu Cvartetul Gerry Mulligan. Duo-ul celor doi (saxofon - trompetă) a rămas de-altfel in istorie, ei având darul de a se completa într-o manieră rar întâlnită. De neuitat rămâne versiunea lor pentru piesa "My funny Valentine" de Richard Rodgers. O veți regăsi într-o altă distribuție și în acest Concert de la Tokio, în finalul emisunii "Jazz à la carte".

Marina Nedelcu