ACUM:
0.55
Imnul de stat
Urmează: 1.00 Notturno produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Apoi: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.

Arhivă : Recomandări Înapoi

VIDEO. De Pasti, de primăvară - cu Bach, Beethoven și Stravinski la 'Cutia cu amintiri', 27 martie

Publicat: marți, 22 Martie 2016 , ora 16.00

Încheiem o săptămână care a debutat cu începutul primăverii astronomice, în același timp ziua lui Bach și Ziua europeană a muzicii vechi.

...Și o încheiem tot în atmosferă sărbătorească. Cantata BWV 31 este cea cu care începem amintirile din această după-amiază în care toți cei de confesiune catolică sau protestantă sărbătoresc Învierea Domnului. Cantorul de la Sf. Toma a destinat două asemenea primei zile de Paști (ca să nu amintim de Oratoriul BWV 249), un efort componistic întins pe perioada petrecută de el la Leipzig, parte a proiectului auto-impus de completare a serviciului religios din bisericile luterane ale orașului cu lucrări special scrise în acest scop. Avusese același țel și la Weimar, în tinerețe și ca de atâtea ori în viața sa, Bach a apelat la bagajul cu care a venit la Leipzig scoțând la nevoie o partitură deja începută (sau chiar terminată) și reinvestind-o cu noi virtuți. Și această cantată a fost compusă inițial și cântată la 21 aprilie 1715 la Weimar, reformulată ulterior la Leipzig.


Dacă Bach și-a dedicat viața realizării unei veritabile integrale creatoare, nici urmașii nu s-au lăsat mai prejos.


De când tehnica înregistrărilor s-a dezvoltat mereu mai mult, au existat artiști care au dorit la rândul lor să realizeze integrale. Între primii care s-au încumetat pare că s-a aflat dirijorul german Fritz Werner, fără să fi și reușit să completeze cele peste 200 de cantate bachiene. Totuși, între 1957-1972, unele partituri au văzut de două sau chiar mai multe ori șansa lansării pe disc în viziunea acestui organist-dirijor.

Provenit dintr-o familie de muzicieni berlinezi, cu studii în capitala germană și cu un Premiu Mendelssohn pentru compoziție în 1935, imediat după aceea a fost organist la Berlin și Potsdam, pentru ca după război să ocupe aceeași poziție la Heilbronn. Acolo a întemeiat corul Heinrich Schutz în 1947, apoi cu Orchestra de Cameră din Pforzheim a pornit proiectul amintit.

Înregistrarea pe care o avem datează din 1963, când între trompetiști solist era Maurice Andre, iar unii dintre soliștii vocali se regăsiseră și în versiunile mai timpurii, comentate de John Quinn, care remarca diferențele dintre ele. Despre cele din 1963 afirma, de pildă, că "...aici corul este captat cu sunet mult mai bun. Cântul lui este mult mai viguros și incisiv... Discursul șlefuit al lui Agnes Giebels [soprana solistă] e un deliciu, Krebs [tenorul...] este la fel de bun..." Lor îl adăugăm noi pe basul Erich Wenk care completează echipa solistică a acestei înregistrări pe care probabil că o să o savurați cu aceeași bucurie cu care orice partitură asemenea a lui Bach ne împlinește. Aici, în plus influența cantabilității de extracție vivaldiană, dar și aerul festiv, vin să completeze audiția de deschidere a unei asemenea după-amieze.


Barenboim și Zukermann - prieteni și parteneri în Abbey Road Studios...

Când spunem Paști, spunem primăvară... A doua extragere din 'Cutia cu amintiri' este o lucrare desemnată chiar așa de către autorul ei, nu foarte tentat de-a lungul creației să facă astfel. În lunga listă a opusurilor sale instrumentale, Beethoven arareori a folosit titluri (programatice ori nu). Sonata "Primăverii" , însă, este una dintre puținele care au asemenea determinări.

Născute la sfârșitul anilor 60 și începutul deceniului următor, discurile în care pentru o integrală Beethoven s-au întâlnit în studiourile de pe Abbey Road din Londra Daniel Barenboim, Pinchas Zukermann și Jacquline du Pre reprezintă autentice evenimente artistice. Ele aveau să rămână mărturia prieteniei ce-i legase cu nu mulți ani în urmă pe cei trei (ca și cu Itzhak Perlman și Zubin Mehta) împreună realizând celebrul film pentru televiziune "Păstrăvul" al lui Christopher Nupen din 1969 care a rămas apoi cel mai difuzat film de acest gen, până în prezent (era vorba despre pregătirile pentru concertul de deschidere a noii săli Queen Elisabeth din Londra și concertul propriu-zis cu cvintetul lui Schubert, ca și despre realizarea tehnică, prin folosirea a cinci camere ce utilizau filmul de 16 mm). "Când a fost difuzat pentru a opta oară în Germania la 25 mai 1994, pe canalul ARTE, a înregistrat cea mai mare audiență între toate transisiunile de muzică clasică pe acel post de-a lungul întregului an, la 25 de ani de când apăruse!"- mai multe, aici



Astfel, trio-urile cu pian și sonatele cu vioară sau violoncel beethoveniene se adună într-o serie reluată și redifuzată de casa EMI pe diferite suporturi. Noi am ales din compilația pe CD din 1999, în seria "double fforte", primăvara - cea din textul și spiritul Sonatei op. 24 pe care Barenboim și Zukerman au înregistrat-o atunci, la începutul anilor 70 ai secolului trecut, spumoasă întâlnire sub spectrul tinereții a doi prieteni în viață, pe scenă și în studiouri.


Ritualul primăverii în cadrul Festivalului Internațional "George Enescu" din 1961


A fost demnă de admirație dorința lui Constantin Bugeanu de a aduce un titlu mai rar prezent pe afișele noastre de concert la vremea respectivă. Partitura lui Stravinski, se știe, este de o complexitate ce provoacă mari bătăi de cap orchestrelor și dirijorilor, dar Bugeanu nu se lăsa ușor învins, astfel că în seara de 15 septembrie 1961 a prezentat-o cu Orchestra Națională Radio în a doua ei prezență pe scena marelui festival, la Sala Palatului. Publicul a fost încântat, mai ales că în program mai figura și Concertul KV 488 în La major de Mozart cu pianista Annie Fischer, cunoscută și apreciată pentru interpretarea muzicii clasice, dar și a lucrărilor lui Liszt și Bartok.

"Pentru Constantin Bugeanu și Orchestra Radioteleviziunii..." - spunea criticul Alfred Hoffmann a doua zi pe programul II al Radiodifuziunii Române, în "Jurnalul concursului și festivalului..." - "...cea mai mare probă a constituit-o... redarea suitei de balet "Sărbătoarea primăverii" de Stravinski, partitură redutabilă prin dificultățile multiple pe care le ridică în fața interpreților. Ritmica ei cu accente neobișnuite, coloritul exuberant al instrumentației, caracterul arhaic al intonațiilor melodice - toate aceste elemente se cer nu numai realizate tehnicește dar și pătrunse în strânsa lor interdependență" mai preciza autorul înainte de a consemna realizarea artistică "demnă de consemnat".

Sper să regăsiți toate acestea la finalul emisiunii Cutia cu amintiri de duminică, 27 martie, ora 16,00.

Veronica Zbarcea