Numele lui Carl Czerny face parte din tradiţia începuturilor pianistice ale multor generaţii de "ucenici" ai claviaturii. Pedagogia pianistică europeană îi este şi astăzi fidelă chiar dacă s-a trecut de mult de epoca "mecanicistă" a repetării de zeci de ori a exerciţiilor menite să dezvolte agilitatea, velocitatea sau virtuozitatea practicanţilor (după cum se specifică în chiar titlurile culegerilor de studii). Pe lângă cele 861 de opusuri publicate (majoritatea fiind colecţii de zeci de studii de dimensiuni variate, dedicate unor etape diferite de evoluţie instrumentală) Carl Czerny - pianistul, profesorul şi autorul născut în 21 februarie acum 225 de ani - a compus însă şi în alte genuri, iar această rubrică încearcă să reflecte tocmai aceste aspecte. 

Talent precoce, Carl Czerny (fiul unui muzician de origine cehă) a fost elevul unor figuri celebre ale vremii: virtuozul Johann Nepomuk Hummel şi capelmaestrul Antonio Salieri. A ajuns apoi discipol al lui Beethoven şi a rămas de-a lungul deceniilor fidel creaţiei maestrului său, organizând, la el acasă, serate consacrate exclusiv interpretării muzicii beethoveniene. De altfel, cronicile îl menţionează pe Carl Czerny ca prim interpret al Concertului nr. 5 în Mi bemol major de Beethoven.

Tot ca un omagiu adus fostului său mentor este considerat şi gestul lui Czerny de a lăsa prin testament o parte din moştenirea sa unui institut pentru cei afectaţi de surzenie.

Cu o carieră pedagogică începută la doar 15 ani, Czerny l-a avut printre elevi şi pe Franz Liszt; peste ani, Liszt i-a dedicat seria Studiilor sale transcendentale...