Gustavo Dudamel - 35 de ani în amintiri personale sau ale apropiaţilor săi

Începuturi

"Îmi amintesc că în copilărie aveam un joc preferat. Aveam soldăţei de jucărie, care nu aveau, însă, arme. Obişnuiam să îi pun în poziţia unei orchestre, iar apoi puneam muzică şi jucam rolul dirijorului. Era foarte amuzant!"

"Aveam repetiţie la Barquisimeto şi dirijorul era bolnav, iar podiumul liber, aşa că am luat bagheta. Nu studiasem, m-am gândit doar "Pot face asta". Şi a fost ciudat, pentru că îmi dirijam colegii. Cu toţii au râs, dar după cinci minute atmosfera s-a schimbat. S-au gândit - "Ok, acum e timpul să lucrăm." Şi a fost minunat. A venit apoi dirijorul şi mi-a spus: "Eşti foarte bun, trebuie să conduci tu concertul acesta!"

"Desigur, erau o mulţime de copii dirijori", îşi aminteşte Dudamel. "Mulţi. Când aveam 12 ani aveam un prieten dirijor care avea 8 ani şi conducea opusuri de Rossini, Charpentier şi imnul naţional. E ceva normal în Venezuela."

Muncă asiduă şi la Berlin

"Îi dădeam partituri şi el le ţinea pe toate pe al doilea pat din camera de oaspeţi. Stătea treaz toată noaptea, învăţând cu asemenea sârguinţă şi râvnă încât, la un moment dat, eu şi soţia mea am început să ne îngrijorăm şi i-am spus: "Gustavo, trebuie să dormi!" - povesteşte Thomas Clamor(la acea vreme trompetist în Orchestra Filarmonicii din Berlin), care l-a găzduit pe Dudamel în perioada în care acesta a studiat cu Sir Simon Rattle la Filarmonica din Berlin. "Am fost extrem de impresionat să văd ardoarea cu care acumula cunoştinţe muzicale. Voia să înveţe, să înveţe, să înveţe, să încerce lucruri noi, să le pună în practică, să repete, să fie bine pregătit pentru orchestra cu care lucra. Nu am întâlnit niciodată pe cineva care să studieze atât de mult." mărturisea acelaşi Thomas Clamor.

Contraltista suedeză Anna Larsson, care îl cunoaşte pe Dudamel de peste zece ani, spune o poveste similară: "Cred că fiecare Wunderkind este astfel pentru că a muncit teribil de mult. Mozart, Michael Jackson sau tenorul suedez Jussi Björling au lucrat cu toţii într-un ritm înnebunitor încă de când erau copii. Gustavo a muncit întotdeauna foarte mult şi de aceea este unul dintre cel mai bine pregătiţi dirijori cu care am cântat vreodată."

Colaborarea de succes cu Filarmonica din Los Angeles

Se vorbeşte adesea nu numai despre seriozitatea şi talentul muzical al lui Gustavo Dudamel, ci şi despre bucuria pe care o degajă pe scenă. Proaspăt ieşit dintr-un concert condus de Dudamel la Los Angeles, pianistul Emanuel Ax este euforic: "A fost miraculos. Este, evident, un muzician incredibil de talentat şi inteligent, o raritate în sine. Dar dincolo de aceste calităţi mai are ceva, ceva ce pare să facă pe toată lumea din jurul lui fericită."

Vijay Gupta, unul dintre violoniştii Filarmonicii din Los Angeles, unde Gustavo Dudamel ocupă în continuare postul de director artistic, spune că "Totul este ca o îmbrăţişare cu Gustavo. Are o tehnică incredibilă, dublată mereu de o calitate ludică, ce ne conectează şi mai mult unii cu alţii. Nu este niciodată intimidant."

Muzica - puternică forţă socială

Gustavo Dudamel, şcolit în "El Sistema", continuă să vadă în muzică o forţă socială, iar acest lucru se traduce în toate aspectele activităţii sale. Oriunde merge să dirijeze, el se străduieşte să aducă în atenţie elementul social, fie conducând orchestre de tineret, încurajând proiecte muzicale motivate de diverse situaţii, fie asigurându-se că tineri din regiuni dezavantajate au acces la la concertele sale.

De altfel renumele internaţional Gustavo Dudamel şi l-a clădit pornind de la poziţia de dirijor şef al Orchestrei de tineret Símon Bolívar din Venezuela, un ansamblu împreună cu care a întreprins numeroase turnee.

Marţi, 26 ianuarie 2016, Gustavo Dudamel împlineşte 35 de ani, iar noi marcăm momentul dedicându-i prima oră de Arpeggio. El este Interpretul zilei, iar dvs. îl puteţi asculta dirijând Orchestra "Simon Bolivar" din Venezuela şi Orchestra Filarmonici din Berlin. Am ales opusuri de Ceaikovski şi Richard Strauss. Vă aştept de la ora 10.00!