ACUM:
23.43
Sunete contemporane
Creații contemporane românești
Urmează: 0.13 Adagietto În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...
Apoi: 0.55 Imnul de stat

Arhivă : Recomandări Înapoi

Spirit românesc - Muzici tradiționale, 1 decembrie 2015

Publicat: marți, 24 Noiembrie 2015 , ora 15.05

Identitate și suflet românesc în spațiul cultural carpatic

Izvoarele de creație ale geniului popular românesc se găsesc în locurile în care, așa cum afirma Mircea Eliade în eseul intitulat Destinul culturii românești, "poporul român a fost așezat de soartă la frontierele răsăritene ale Europei, pe ambele versante ale ultimilor munți europeni, Carpații, de-a lungul și la gurile celui mai mare fluviu european, Danubiul, dar și la țărmul apusean al Mării Negre". Spațiul carpatic românesc este locul de sub soare unde s-au zămislit "Miorița" și "Meșterul Manole", colindele, doinele și cântecele, într-o reală solidaritate a geniului românesc, raportat permanent la "acele realități vii pe care istoria nu le putea atinge: Cosmosul și ritmurile cosmice" (Mircea Eliade). De la alegoria "Mioriței" la celelalte genuri lirice și epice, muzica tradițională românească surprinde, în mod egal, metafizica vieții, a lumii fantastice și a poveștilor cu și despre eroi sau viteji ai vremurilor trecute, mai ales prin mijlocirea cântecelor bătrânești.


Cultură tradițională și spiritualitate populară

În spațiul sonor al culturii pastorale carpatice, ciobanii români și-au definit o marcă identitară proprie, relevată printr-o încărcătură simbolică și proeminentă prin care s-au identificat cu rosturile unei paradoxale trăinicii a efemerului. Din această perspectivă s-a afirmat, deseori, că spiritualitatea românească a fost întemeiată de veacuri în tiparele bine rostuite ale civilizației populare și ale mărturiilor de cultură, temeinic întocmite, cândva, de țăranul român. Căci, dacă acesta a fost așezat într-o permanentă comuniune cu Dumnezeu, cu lumea văzută și cu cea nevăzută, cu semenii, cu timpul și cu vremurile, de la început el s-a raportat permanent la reperele care i-au marcat existența: cea efemeră, pământeană, cea istorică dar și cea spirituală.


Doina, un model românesc de anvergură universală

Una dintre speciile distincte ale liricii folclorice românești este doina, recunoscută pe plan mondial pentru capacitatea de a sintetiza, în versuri cântate, trăiri și sentimente umane de cea mai aleasă poeticitate. Inclusă de UNESCO în patrimoniul imaterial al umanității, doina este răspândită din nordul spațiului românesc (Maramureș, Oaș, Lăpuș, Năsăud și Bucovina), până în zona Carpaților de Curbură, în Oltenia și în Gorj. Cu origini care se pierd în timpuri străvechi, cu modalități de interpretare introvertite, solitare, individuale și nespectaculare, cu modele melodico-ritmice distincte și cu intensități nebănuite ale stărilor emoționale relevate, doina îmbogățește patrimoniul cultural al omenirii prin modele care ating, deseori, anvergura capodoperelor.

Vă invit, așadar, la o sărbătoare a spiritualității tradiționale românești, așezată de veacuri în tiparele bine rostuite ale civilizației populare și ale mărturiilor de cultură, care au fost temeinic întocmite, cândva, de țăranul român, marți 1 decembrie 2015, de la ora 20.30, în cadrul emisiunii "Muzici tradiționale".


dr. Constantin Secară,
etnomuzicolog