Nume dintre cele mai rezonante ale pianisticii contemporane, Piotr Anderszewski a reuşit să-şi găsească profilul interpretativ distinct pe o scenă muzicală internaţională parcă mai aglomerată şi mai competititivă ca oricând. Într-un timp în care câştigarea unei competiţii este aproape obligatorie pentru a spera la o carieră solistică, el a atras atenţia părăsind un astfel de concurs: pe cel de la Leeds, în 1990, în plină evoluţie în semifinală, nemulţumit de felul în care reda Variaţiunile op. 27 de Anton Webern.
  Sigur că să te faci astfel remarcat înseamnă doar un gest excentric dacă, dincolo de el, nu stă autoexigenţă, inteligenţă şi, bineînţeles, excelenţa pianistică, aşa cum se întâmplă în cazul invitatului nostru; care a arătat, apoi, că încrederea care i-a fost acordată a fost îndreptăţită - primind girul criticii de specialitate, numeroase premii care i-au recompensat discografia şi, mai ales, fiind validat permanent de public.

Premii pentru discuri Bach, Szymanowski, Schumann
La 46 de ani cât a împlinit în 4 aprilie 2015, discografia invitatului nostru vorbeşte în primul rând despre calitate şi mai puţin despre cantitate: 17 titluri, între care un DVD şi o înregistrare din recital (de la Carnegie Hall). Albumul său cu partitele numerel 1, 3 şi 6 de Johann Sebastian Bach a primit o nominalizare la Grammy, în vreme ce discul cu piese pentru pian solo de Karol Szymanowski a câştigat în 2006 un premiu din partea revistei Gramophone, care l-a declarat atunci "Cel mai bun album intrumental". De asemenea, albumul Schumann din 2010 a fost recompensat cu un Echo kassik în 2011.
 Relevantă rămâne şi alegerea sa de către cineastul francez Bruno Montsaingeon, care ni-l recomandă ca personalitate muzicală ce merită toată atenţia noastră în două documentare: "Piotr Anderszewski intrepretează Variaţiunile Diabelli", din 2001, şi "Piotr Anderszewski - călătorul neliniştit", realizat în 2008.

Anderszewski - un selectiv
Deşi admirator declarat al lui Sviatoslav Richter, aşa cum vom afla şi din acest interviu, Piotr Anderszewski arată o selectivitate severă în privinţa compozitorilor pe care îi cântă, ceea ce îl apropie mai degrabă de profilul lui Radu Lupu decât de Richter, cel faimos inclusiv pentru amploarea repertoriului. Anderszewski se prezintă ca un pianist aproape singuratic, colaborările sale camerale fiind relativ rare - iar acelea, câteva, sunt cu violonista Viktoria Mullova şi cu sora lui, Dorota Anderszewska, de asemenea violonistă. Trebuie, însă, spus că ne putem mândri cu faptul că Anderszewski are o afinitate specială pentru cvartetul Belcea şi, bineînţeles, pentru liderul său, violonista Corina Belcea, căreia îi apreciază la superlativ inteligenţa muzicală.

 Parcurgându-i discografia de până la momentul octombrie 2015 rezultă un număr de 13 compozitori a căror muzică a înregistrat-o. Numărul acestora se restrânge, însă, la 8 dacă ne referim doar la lucrările pentru pian solo sau pentru pian şi orchestră: mult Bach, Mozart, Beethoven (dar nu şi Haydn), Szymanowski, bineînţeles, Schumann, rar Janacek, Webern sau Bartok.