Încă o stea a muzicii s-a stins recent, în luna iunie a acestui an, la 75 de ani. Walter Weller - un gentleman, un "maestro", o personalitate, dar în acelaşi timp un om modest, calm şi extrem de generos, deţinător al celei mai mari colecţii de baghete (de dirijat) din lume. A fost recunoscut ca un adevărat specialist al repertoriului beethovenian, iar fascinaţia sa pentru creaţia marelui compozitor clasic, s-a "concretizat" în 1988, când a prezentat în primă audiţie şi cea de a X-a simfonie a Titanului de la Bonn.

Apreciat dirijor austriac, a adus stilul tradiţional austro-german în repertoriul orchestrelor din Londra, Liverpool şi Glasgow. Cu alte cuvinte: sunetul cald dar ferm, delicateţea dar şi rigurozitatea compartimentului de coarde şi un vibrato romantic. Pentru obţinerea acestor valenţe a apelat la o organizare a orchestrei mai specială pentru acele timpuri de mijloc de secol XX: cu partida viorilor (prime şi secunde) în stânga, iar cu cele ale violoncelului şi contrabasului în dreapta sa.

Ca semn de apreciere şi pentru că a fost atât de iubit mai ales de publicul din spaţiul britanic, în 1995, chipul său a fost imprimat pe bancnota de £50 de Banca din Scoţia, iar în 1998 a primit Crucea de Argint din partea Republicii Austria, distincţie care le-a mai fost acordată doar lui Josef Krips şi Herbert von Karajan. De-a lungul anilor, s-au mai adăugat alte premii, precum Medalia de aur "Beethoven" sau Medalia de aur pentru că a fost inclus în lista "oamenilor remarcabili ai secolului XX".

Walter Weller s-a născut la Viena, în 30 noiembrie 1939, într-o familie de muzicieni. Poate de aceea a şi început studiul viorii la 6 ani, iar la 17 ani a devenit membru al Orchestrei Filarmonicii din Viena, unde i-a întâlnit pe Wilhelm Fürtwangler, Herbert von Karajan, Karl Böhm, Hans Knappertsbusch şi Willi Boskovsky. Între anii 1958-1969 s-a lansat şi cu Cvartetul său de coarde "Weller", cu care a realizat şi primele înregistrări pentru care au primit distincţii ca: Premiul "Mozart", Premiul Grammy şi Marele Premiu al discului.

Anul 1966 a fost hotărâtor pentru cariera sa de dirijor: Karl Böhm s-a îmbolnăvit şi pentru că timpul era scurt pentru a mai găsi pe cineva disponibil, i s-a oferit şansa de a prelua bagheta. După cum mărturisea, în numai două ore a învăţat pe dinafară programul (Simfonia Pastorală de Ludwig van Beethoven şi Marea simfonie de Franz Schubert) şi a intrat în scenă. După numai două luni, Josef Krips, l-a rugat să-i ţină locul la un concert în care protagonist era Claudio Arrau. Datorită succeselor avute, Walter Weller a fost invitat să dirijeze la Vienna Volksoper şi mai târziu la Opera de stat din Viena.

În 1973, a primit un prim angajament la Londra, mai precis la Albert Hall, la pupitrul Orchestrei Simfonice din Londra. Apoi, au urmat Orchestra Filarmonică Regală din Liverpool (1977-1980), Orchestra Filarmonică Regală din Londra (1980-1986) şi Orchestra Naţională Regală din Scoţia (1992-1997). În aceeaşi perioadă a apărut şi la celebrul Festival BBC-Proms. După 1990, a fost invitat să evolueze împreună cu alte ansambluri de prestigiu din Austria, Germania, Elveţia, Belgia, Spania şi Republica Coreea.

În timp, Walter Weller s-a specializat în interpretarea unui repertoriu variat, simfonic dar şi liric, în care un loc aparte l-au ocupat opusurile semnate de Ludwig van Beethoven, Felix Mendelssohn, Serghei Prokofiev, Serghei Rachmaninov dar şi Richard Wagner şi Richard Strauss.

Aşadar, vă invităm să urmăriţi unul dintre ultimele concerte susţinute de Walter Weller aflat la pupitrul Orchestrei Simfonice a Radioteleviziunii Spaniole, desfăşurat la "Teatro Monumental" din Madrid în data de 20 martie 2015. În program, lucrări dragi sufletului său - Simfonia a IV-a op 60 în Si bemol major de Ludwig van Beethoven şi Simfonia a III-a op 56 în la minor "Scoţiana" de Felix Mendelssohn.

O întâlnire de neuitat cu cel care a fost Walter Weller, numai la Radio România Muzical, în data de 23 iulie 2015, începând cu ora 21.00 în cadrul emisiunii " Scena europeană".