1864 - un an important în istoria învăţământului muzical românesc

În urmă cu 150 de ani se înfiinţa la Bucureşti Conservatorul de Muzică şi Declamaţiune, primul director al acestei instituţii de învăţământ fiind Alexandru Flechtenmacher. Acest creator venit de la Iaşi va înainta ministerului, în 1863, un memoriu ce conţinea - după cum spune Octavian Lazăr Cosma în Hronicul muzicii româneşti "o analiză temeinică a încercărilor din ultimele trei decenii pentru înfiriparea formelor de instruire muzicală, demonstrând convingător că perpetuarea nesiguranţei, a lipsei bazei materiale şi ştiinţifice nu mai putea fi tolerată". În fapt, Alexandru Flechtenmacher îşi dorea în Bucureşti o şcoală naţională modernă de cultură - teatrală şi muzicală - organizată după principiile instituţiilor europene din acele vremuri.

Evoluţia învăţământului muzical

În contextul în care muzica românească nu putea progresa fără asigurarea unei baze educaţionale pentru tinerii artişti, necesitatea înfiinţării unor forme speciale de învăţământ muzical devenise evidentă pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Instituţiile teatralo-muzicale din Bucureşti solicitau ca muzicienii să fie bine pregătiţi pentru a putea oferi publicului spectacole de calitate.

Până în 1864 s-au făcut nenumărate propuneri şi încercări de organizare a unei şcoli de muzică, a unui conservator, idei rămase fără rezultat. De exemplu, între 1845 şi 1864 a funcţionat la Curtea Veche din Bucureşti aşa-numitul Corp coral. Scopul acestei şcoli fiind acela de a forma un ansamblu coral în care copii şi vârstnici să poată cânta răspunsurile şi cântările bisericeşti.

O altă iniţiativă de înfiinţare a unei şcoli speciale de muzică aparţine actorului Costache Caragiale, cel care, pe la 1850, dorea să deschidă un mic Conservator pregătitor şi aceasta pentru că... după cum spunea Ion Eliade Rădulescu un actor trebuia să ştie muzică şi dans.

Un alt proiect de înfiinţare a unui conservator în Bucureşti este cel al compozitorului Dumitru Florescu, cel care împreună cu violonistul Ludovic Wiest - a finalizat această cerere în iunie 1851.

Domnitorul Ştirbei Vodă a primit acest proiect, l-a citit cu mare interes şi l-a aprobat, însă din lipsă de fonduri ideea a fost din nou abandonată.

Muzica... o cerinţă obligatorie pentru actori

În 1859, directorul Teatrului Naţional, C.A. Rosetti, obliga actorii să urmeze cursurile de muzică şi declamaţie la şcoala pe care o înfiinţase lângă teatru. Mai târziu, în 1861, era stipulat în contractele artiştilor obligaţia de a frecventa un curs teoretic de muzică vocală - profesor era compozitorul şi dirijorul Ioan Andrei Wachmann. De altfel, în acea vreme, dirijorul unei trupe de teatru liric avea ca îndatorire şi predarea unor lecţii de muzică.

Memoriu justificativ

În 7 iulie 1863 s-a înfiinţat Institutul de muzică vocală fiind numit director Alexandru Flechtenmacher, iar un an mai târziu acelaşi creator înainta un memoriu ministerului. "Prin modul acesta - scria Alexandru Flechtenmacher - România va avea la fiecare finit de curs un număr de 20 până la 25 de juni artişti care, ieşind din această instituţie, va aduce mult folos în propagarea artei muzicale decât toate acele catedre numite clase de muzică vocală înfiinţate de atâta timp mai pe la toate şcolile elementare... căci junii care urmează la aceste clase, nici după 20 de ani nu vor şti mai mult decât alfabetul muzical, fără a fi în stare de a descifra măcar cea mai mică piesă de muzică."

Şcoli similare în Europa

În secolul al XIX-lea s-au înfiinţat mai multe instituţii de muzică într-o serie de ţări precum - Spania 1830, Germania la Leipzig 1843, Berlin 1850, Rusia - Sankt Petersburg 1862, iar Conservatorul din Moscova şi-a început activitatea în acelaşi an cu cel de la Bucureşti - 1864. Ulterior au apărut instituţiile de muzică din Atena - 1871 şi Sofia - 1921. Aşadar, înfiinţarea Conservatorului din Bucureşti se încadrează perfect într-o perioadă în care asemenea şcoli luau fiinţă.

1864 - un an important în istoria învăţământului muzical

Aşadar, conducerea Conservatorului a fost încredinţată "veritabilului interpret al simţului nostru muzical" - cum îl numea Nicolae Filimon în urmă cu 150 de ani pe compozitorul şi profesorul Alexandru Flechtenmacher, despre care se spunea că îndeplineşte toate condiţiile cerute de regulamentul noii instituţii. "Cultura şi gustul său artistic, calităţile incontestabile de animator şi conducător au dublat personalitatea muzicianului care a depus o activitate neobosită pentru bunul mers al conservatorului." - extras din monografia Conservatorului Ciprian Porumbescu, volum realizat la 100 de ani de înfiinţarea instituţiei.

Radio România Muzical vă oferă această ediţie dedicată primei instituţii de învăţământ superior de muzică din Bucureşti cu ocazia împlinirii celor 150 de la înfiinţare. O poveste interesantă despre trecutul nostru muzical - sâmbătă, 18 octombrie 2014, de la ora 10,30.